De ce ne place să dăm veşti proaste?

Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Fiecare dintre noi cunoaște pe cîte cineva care găsește o plăcere profundă în a da vești proaste. Iar strategiile de a obține plăcerea asta sînt dintre cele mai diferite, după cum e normal, de la om la om. Pe cei mai dibaci dintre ei nu-i prinzi prea ușor, pentru că dețin minunate abilități retorice. Și își ascund plăcerea de a-ți strica ziua îndărătul unei perdele de vorbe mai frumoase decît diminețile gălbui, de septembrie. Alții, mai rudimentari sau, pur și simplu, mai nerăbdători, te pocnesc încă de cînd nici nu te-ai prins că se apropie de tine. Nu-ți dau nici măcar ocazia să-i saluți sau să-ți tragi sufletul. Zbang! Din prima. Cum te-au prins, cum te taie cu lama unei vești proaste. Iar dacă nu te prind în carne și oase, au grijă să te sune, să-ți dea un SMS sau să-ți scrie. Găsesc ei o soluție. Ideea e să te năclăiască rapid cu păcura dorinței lor clocotitoare de a-ți face praf ziua aia. După care, cu aerul cel mai degajat, să-și aprindă o țigară și, privind în cu totul altă parte, să arunce pe tine chibritul încă aprins.

Există o plăcere – una care poate părea mai adîncă decît cea erotică – în a anunța, în mod repetat, prăbușirea lumii. Catastrofa planetară, mersul ireversibil, în pas alergător, spre prăpastie. Da, domnule, lumea pare că a luat-o razna complet, dar ceri și tu voie, ca mulți alții, să fii lăsat în pace, în încercarea de a face ceva pentru a încetini, măcar un pic, goana asta spre pierzanie. Poți să vorbești tu, în tembelismul tău, despre orice rază de speranță, despre orice lucru bun, orice detaliu care poate părea un pas înainte pentru ființa umană. Atît ți-a trebuit. E ca și cînd ți-ai fi săpat singur groapa și te ai fi uns cu napalm, în așteptarea chibritului. Ți se dă o veste proastă. Ești naiv și ai trăit într-o iluzie idioată pînă acum. Ești de un infantilism demn de a fi compătimit mai abitir decît un bolnav în fază terminală. Ești varză. Nu înțelegi nimic despre lumea asta. Uită-te la Europa. E praf. Coșmelia e gata. Se prăbușește în capul tău, dintr-o clipă-ntr-alta.

Aducătorul veștilor proaste, cel care face asta din plăcere, se răzbună mereu pe ceva. Pe orice. Găsește el. Și face asta chiar dacă te îndrăgește. Adică poate să-ți strice ziua tocmai pentru că-i ești drag. Pe cine să faci praf, dacă nu pe cineva care ți-e simpatic sau măcar apropiat? Efectul obținut în cazul ăsta e mult mai mare. Pe de altă parte, evident, ca orice ființă umană, ca oricare dintre noi, aducătorul pasionat al veștilor proaste poate fi victima unei catastrofe interioare. Una care își deghizează efectele într-un comportament răzbunător. Și poate face asta fără să-și dea seama. După cum poate fi și un amestec cu de toate. Plăcere, suferință, un pic de sadism. Dar toate vin de undeva. Vorba ardeleanului, contemplînd eternitatea: „Cumva o fi pînă la urmă. Că n-a fost nicicînd să nu fie cumva“.

Iar veștile proaste sînt la fel de diverse ca flora și ca fauna. Inventarierea lor poate ocupa o parcelă serioasă de pe domeniul veșniciei. Să luăm însă veștile despre Europa. Sau despre orice lucru care ar trebui făcut pe aici, ca să ne fie mai bine, să fim mai aproape de „ăia“ pe care îi privim cu invidie. Orice am vrea să normăm, orice firimitură de ordine am încerca să punem în lucruri, totul e sortit eșecului. Nu merge, dom’le, p-aicea, pe la noi. Birocrații ăia habar n-au pe ce lume trăiesc. Nu faci tu ordine, de la birou, de-acolo, de la Bruxelles, la mine în sat sau în județ. Că habar n-ai. Dă tu banii ăia încoa’, că mă ocup eu de cheltuirea lor înțeleaptă. Și-așa ai prea mulți. Că, de fapt, faci parte din boierimea Europei care, pe noi, ne-a tras mereu în piept. De la Decebal pînă la Ștefan cel Mare și mult dup-aia. Doar Ceaușescu ce v-a mai pus cu botu’ pe labe. De-aia l-ați și… În fine, nu deschidem subiectu’. Și lasă-mă să-ți dau o veste proastă! Oricît ai norma tu toate alea și oricîtă birocrație ai inventa, tot ca mine fac eu, aici, în țara mea. Că banii ăștia mi se cuvin, cumva, istoric. Ca o compensație că m-ai abandonat în mîna rușilor. Deci, de fapt, ai o datorie la mine, nu-mi dai tu ajutoare și chestii și cutare.

Iar veștile proaste se pot da cu tonul primarului mîrlan, care crede că e stăpîn pe tarlaua lui, la fel de bine cum se pot da pe orice ton de politician, de „cetățean responsabil“, de „activist social“, de apărător al „credinței străbune“, de „om de bine“. Oricăruia dintre noi i se poate trezi în suflet microbul răspîndirii de vești proaste. Pentru că e mai cald și mai bine să te răzbuni chiar și pe propria ființă, mai bine decît să recunoști că ai oroare de lege, de ordine, de disciplină, de rînduială a lucrurilor. Pentru că simți undeva, în adîncul tău, că toată lumea vehiculează vorbe goale, că ipocrizia guvernează universul și că tot bla-bla-ul, la sfîrșitul zilei, nu-ți bagă nimic în stomac. Poate doar o gastrită. Așa că dai vești proaste. Și te răzbuni pe toți ăia pe care-i prinzi în cale. Nu contează cine sînt. Cu cît mai apropiați, cu atît mai bine. Și ai senzația că, în fond, tu faci dreptate în mod egal. Te răzbuni pe propria neputință de a fi ca aceia pe care îi invidiezi. La fel de bine cum te răzbuni și pe tine însuți, pe propriile licăriri de umanitate și de speranță. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.