Cătălin ŞTEFĂNESCU | fără doar şi coate

Cum procedăm? Ne comparăm cu alţii? Sau, mai bine, nu?

Problemă – Allison Pineau e o excelentă handbalistă din Franța. Joacă în echipa națională a țării sale, în 2009 a fost desemnată cea mai bună handbalistă a lumii, iar acum echipa ei de club este HCM Baia Mare. După o perioadă foarte grea, după accidentări și nepotriviri la alte echipe din Europa, a ajuns la Baia Mare – după ce în 2012 a jucat și pentru Chimistul Rîmnicu Vîlcea – unde s‑a adaptat repejor și a revenit la forma care o consacrase în anii trecuți. Nu demult, a jucat în deplasare, la Zalău, într-un meci cîștigat la zece goluri diferență, împotriva echipei din localitate. O parte a publicului zălăuan, niște spectatori iubitori de sport și de fairplay – oameni obișnuiți cu multiculturalismul, ardeleni molcomi și respectuoși, oameni așezați și plini de bun-simț – au găsit de cuviință să urle, cît i-au ținut plămînii, tot soiul de mizerii la adresa acestei jucătoare. Culoarea pielii unei sportive care i-a învins pe terenul de joc i‑a făcut pe civilizații ardeleni de la Zalău să facă aidoma tuturor lighioanelor de pe lumea asta, s-o jignească crunt pe Allison Pineau și să-i adreseze cuvinte imposibil de reprodus aici.

Răspuns
– „Hai, lasă-mă! Ce să vezi, domnule?! Vai, mi-e rău! S-a jignit aia?! Ce să-ți explic?! A venit în România și face pe nebuna, de parcă la ea, în Franța, e Raiu’ pe pămînt. Hai, mă lași?! Păi, acolo e culmea intoleranței de pe continentu’ ăsta! I‑ai auzit p-ăia să zică ceva de minorități și alte alea? Nu, nene! Acolo sînt francezi și… gata! Nu stau la discuții. Nu fac ei școli în arăbește și figuri de-astea ca la noi, cu tot ce vrea mielu’ tău pe ungurește. Dau ăia foc la cauciucuri, răstoarnă mașini, se bat cu poliția de le sar capacele, e război zilnic, vere! Acolo să vezi scandări și pumni, circ cît casa, nu ăia trei prostalăi de la Zalău, care s-au luat și ei de aia. Da’ noi sîntem fraierii campingului, pe noi tre’ să pice mereu măgăreața că, vezi Doamne, nu respectăm, nu facem, nu dregem… Ăia cîntă la noi în țară imnu’ secuiesc, da’ tot noi picăm prost, că nu sîntem toleranți. Așa că lasă-mă cu aia care-a venit ea p-aici să facă pe jignita…“

Problemă – MCV. În continuare, corupția din România e subiectul atenției colegilor noștri de Comunitate Europeană. S-au făcut progrese, sînt lăudate realizările cîtorva instituții ale statului, dar situația din România încă e o preocupare pentru partenerii noștri care ne țin sub o atentă observație.

Răspuns – „Bă, da’ ia să-și observe ei mai bine toate alea ale lor! Cît mă mai ții, mă, nene, cu mizeriile astea? Că nu Schengen, că MCV, c-o fi și-o păți, că să mai vedem… Băăă! Acolo, la ei, corupția e mai mare ca aicea de o mie de ori! Păi, să vezi în Spania, nene, corupție! Nici nu visăm noi ce-i acolo. Sau la italieni… Ca să nu mai zic de Grecia, frate, că mă apucă toate spumele! Da’ ne vezi tot pe noi, mă, nene? De ce? Că sîntem noi mai fraieri? Și mai cu herpes? Și mai cu gumă-n păr? Cît o mai ținem așa? Păi… mereu o să găsească ceva. Ba că n‑avem bască, ba că n-avem șireturi de‑un fel, ba că nu ne-am tăiat unghiile. Deci, la ăia e corupție cît China, da’ noi tre’ să venim cu batista călcată, că sîntem fraierii continentului. Păi, nici așa, bă, vere! Că nu‑mi convine! Bun, avem și noi d-ale noastre, cu leprele astea de la noi, da’ nici nu se compară cu balaurii ăia de p-acolo. Și, la urmă, cine pică de prost? Noooi! Fraierii de la Românica, proștii satului, că n-au cauciucuri de iarnă, frăție! Păi, să nu-ți vină rău, nenică?“

Problemă – Analfabetismul din România ne propulsează, în sfîrșit, pe un prim loc într-un clasament european. Dar, imediat, speranța de viață ne aruncă în prăpastia ultimului loc. Abandonul școlar atinge cote îngrijorătoare. Recensămîntul din 2012 arată că 44,2% din români au un nivel foarte scăzut al educației. 250.000 de compatrioți nici măcar nu pot să se semneze, fiind nevoiți să folosească amprenta. Două studii de piață arată că 19% din români nu s-au spălat pe dinți niciodată.

Răspuns – „Nasol, nene! Da’ cîți erau țigani din ăia pe care i-au întrebat? Aud? Aicea, încă se face școală! Nu ca la ăștia de‑a­fară, cu toate fițele și tembelismele lor, că nimeni nu mai știe să scrie de mînă. Acuma, cică le dă tablete. Păi… scuză-mă, frate! Acolo, la ăia, să vezi analfabetism! Habar n-au care e capitala României sau, mai rău, nu știu nici care e capitala la ei. Să vezi la americani cît de boi sînt! Păi, așa știu și eu. Vii aicea și întrebi niște țigani care e treaba, normal că îți faci o impresie despre țara asta. Că nu mai ai loc de ei. Toată lumea doar pe ei îi vede, că sînt peste tot. Sigur, dacă-l întrebi la statistică pe unu’ d‑ăsta cît se spală pe dinți, îți zice că pe el îl doare la banană, habar n-are, că el își pune dinți de aur, n-are treabă. Cine nu lasă copiii la școală? Cîțiva troglodiți d-ăia de la țară, și țiganii. Că ei sînt grosu’. Și trag greu la statistică, de zice dup-aia toată lumea că așa sînt românii. Păi, ia vino-ncoa, bou’ bălții, care vorbești așa de România! Să bagi și IT-u’ de la noi la statistică, și olimpicii care vă fac mucii cravată pe la toate concursurile, și puștimea de la noi, care vă sparge pe la școlile voastre, și ce e bun p-aicea, nu doar țiganii…“

Se poate interpreta oricum. Chiar și că stăm, de fapt, foarte bine. Depinde de ce stare de spirit avem, cît de bine se mișcă chelnerul și cît am băut.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

 


0 comentarii 8570 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 627, 25 februarie - 2 martie 2016

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Ana Maria SANDU

Vedere de la Praga

Vedere de la Praga

M-am reîntors săptămîna trecută pentru Tîrgul de carte, aflat la a 22-a ediție. Am găsit un oraș înțesat de turiști, unde berea curge în continuare în valuri, unde poți să stai pînă tîrziu la mese și auzi foarte rar vorbindu-se cehește. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Întreb și eu, ca să mă aflu-n treabă: cum poate cineva (un nene cam bătrîior și destul de șters altminteri) să poarte pe cap o șapcă verde pe care scrie „Superfund“? (D. S.)

● Dintr-o reclamă am aflat că am puterea „sa emojionez“. Habar n-am ce înseamnă, dacă e de bine sau de rău, dar m-am bucurat precum Monsieur Jourdain care a tras concluzia că face proză de cînd se știe. (S. G.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI