Cu căciulili pă frunte şi căştile în urechi

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Cu căciulili pă frunte şi căştile în urechi jpeg

Aveam un coleg arheolog care visa să devină director de săpătură – pînă aici, totul e-n regulă, visul e cam modest, dar e OK – ca să poată interzice oamenilor să asculte muzică la căști pe șantier. Ăsta pare la început un motiv surprinzător, apoi, imediat, foarte firesc, deoarece dacă există o chestie care face mare plăcere unora, există alții care vor s-o interzică.

Muzica este, cum se știe, dispozitivul care îți permite, din momentul în care ți-ai pus căștile la urechi, să te întinzi în pat în timp ce dai cu tîrnăcopul. Această formă portabilă de confort suprem reprezintă principala descoperire a umanității, după faptul că apa e bună e băut. Printre drepturile oricărui angajat trebuie stipulat clar, zic eu, dreptul de a asculta muzică la căști în cel puțin 10-20% din timpul de lucru. Mă refer la muzică pe care o cunoști de mulți ani, nu la încercarea de a descoperi, în timp ce lucrezi, compoziții dodecafonice sau heavy-metal turcesc.

Colegului de care ziceam, pusul căștilor la urechi i se părea ceva subversiv. Așa cum nu voiau comuniștii să mergi în străinătate, așa nu vrea el să ascultăm muzică. Cine știe cu ce idei te-ntorci din cîntecul ăla!? O altă obsesie a lui era că nu poți să te concentrezi cu căștile în urechi. Chipurile, dacă ascult muzică, judec ca prin ceață, ochii mi se împăienjenesc și, în loc să fiu ager și să fac pattern recognition, eu mă gîndesc la codrii seculari, la doica mea și la faptul că totul e deșertăciune. Pe scurt, nu pricepea cum de nu se iau măsuri, în cele mai înalte foruri, împotriva acestui flagel.

Se înțelege că, în general, în timp ce sapi n-ai cum să asculți muzică, mai ales pentru că, dacă supraveghezi mulți muncitori sau mai multe secțiuni, tot timpul e ceva care trebuie dezbătut. În arheologie, de altfel, se vorbește și se scrie mult de tot. În plus, sunetul pe care îl produce solul la contactul cu truela, sau lovit ușor cu palma, poate fi relevant pentru interpretare, deci trebuie auzit, deși importanța lui nu prea e recunoscută oficial (spre deosebire de cea a culorii, consistenței, incluziunilor etc). În fine, nu zice nimeni ca în loc să asculți – cum le zice? – privighetorile, tu să stai obtuz cu căștile la urechi. În practică însă, mai ales odată stabilit ritmul de lucru și relația cu muncitorii, există și perioade calme în care poți și trebuie să bagi un sfert de oră de muzică în timp ce bibilești cămășuiala unui cuptor sau scrii etichete pentru mici descoperiri. Ca să nu mai zic că există duminici în care ieși să desenezi profilele, ești singur sus pe deal cu tăblița de desenator la gît și nu-ți scoți căștile din urechi decît cel mult pentru Sfînta Elena, protectoarea arheologilor. (Cît despre privighetori, sînt săpături de salvare în care un avion îți trece pe deasupra capului o dată la cinci minute. Așa că…)

Evident, nici șantierul și nici vreun alt loc unde se face treabă nu trebuie să fie vreo întîlnire de melomani absorbiți. Dar muzica la timpul potrivit are o contribuție funcțională reală. Rezum aici argumentele pe care le înaintez legislatorului. 1) Muzica este un intensificator de odihnă. Ai numai zece minute de pauză, dar dacă asculți muzică, sînt douăzeci. 2) Muzica este plăcere. Cînd ești stresat, creierul începe să zbiere: „Mie asta nu-mi place deloc, ceea ce vreau eu este plăcere!“ Dintre plăcerile oamenilor, și exceptînd diferite patologii, muzica e printre foarte puținele compatibile cu munca neîntreruptă. 3) Muzica înlocuiește stimulii divergenți din jur cu o realitate cristalizată care nu mai trebuie scanată de tine tot timpul, deci poți să te concentrezi pe desenul tău sau pe pregătirea pentru fotografie a depozitului de fundație al templului. În timpul săpăturii totuși, ziceam, trebuie să alegi cu grijă momentul cînd poți elimina acest fundal. (După ziua de lucru, pe de altă parte, cînd lucrezi la computer, scrii jurnalul, cauți analogii, completezi fișe de unitate stratigrafică, se va asculta muzică la căști în permanență, sub pedeapsa cu concedierea). 4) Muzica pe care o cunoști foarte bine îți dă iluzia controlului. Un șantier arheologic are prin definiție o componentă haotică, pe care nu o poți domestici. N-ai nici o idee ce urmează să apară din pămînt, controlul e minimal, lucrurile trebuie făcute repede, greșelile costă. Or, muzica e perfect previzibilă în desfășurarea ei. Ordine în loc de haos. 5) Frumusețea muzicii este cumulativă cu alți stimuli pozitivi, nu în competiție cu ei. Din 1-5 rezultă: muzică pe teren și la birou.

Te întorci deci din șanț triumfător, și nu numai pentru că ai descoperit ceva, dar și pentru că ai dat dovadă de o utilizare judicioasă a muzicii în procesul de producție. Restauratorul căruia îi dai, în depozit, cutiuțele cu conuri de teracotă pentru mozaicuri parietale, tipic orientale și pentru care ai o slăbiciune, pune scalpelul pe masă, își scoate căștile și zice: „Da, lasă-le acolo, mersi. Da’ cardul de memorie cu mp3-uri mi l-ai adus?“ 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: Muză acordînd o kithara, cupă greacă de sec. V î. Hr., Luvru

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.