Contele de Monte Cristo la Pompei

Publicat în Dilema Veche nr. 752 din 19-25 iulie 2018
Contele de Monte Cristo la Pompei jpeg

Să publici, aproape simultan, Cei trei muschetari și Contele de Monte Cristo dovedește oarecare talent și putere de muncă. Ce nu știa Dumas era că, vreo 15 ani mai tîrziu, el urma să devină director al șantierului arheologic de la Pompei, și de-abia atunci cu adevărat interesant – cel puțin pentru rubrica noastră.

Dumas n-a trimis un CV și o scrisoare de intenție pentru a aplica la această poziție de director. Avea un prieten numit Garibaldi, căruia i-a cerut doar atît: „un permis de vînătoare în parcul Capodimonte și continuarea săpăturilor la Pompei“ (după cum povestește în Les Garibaldiens, 1861). Că erau prieteni e mult mai evident din ce zice Dumas (care undeva are chiar sîngele rece să noteze că a început să plîngă cînd l-a tutuit Garibaldi pentru prima oară), decît din puținul care ne-a rămas de la Garibaldi. Dumas s-a ocupat de memoriile revoluționarului încă înainte să-l cunoască personal și a scris diverse texte și broșuri în folosul cauzei lui. Cînd Garibaldi a început lupta pentru unificarea Italiei (cunoscută sub numele cu vibrații culinar-medicale de Risorgimento), Dumas și-a folosit banii cu care plecase în turul Mediteranei ca să-i facă rost de arme și s-a dus după el în Sicilia. Garibaldi îi citise cîteva romane și știa că poate face o treabă excelentă ca un fel de ambasador al său, ca să nu zic ministru al Propagandei. În septembrie 1860, după intrarea lui Garibaldi (cu Dumas cu tot) în Napoli și căderea Bourbonilor, amicul Dumas e numit director al șantierului Pompei și al Muzeului Național din Napoli (numit pînă atunci Museo Borbonico). Ce viziune avea Garibaldi despre Pompei nu prea e clar. Se păstrează totuși o fotografie a lui vizitînd ruinele cu tot Statul Major. Dincolo de poze și viziuni, se mai știe că a stabilit prin decret o finanțare de 5000 de scuzi pe an pentru săpături.

Calitatea de director a lui Dumas pare să fi fost, de fapt, onorifică. În orice caz, nu îi aducea un salariu. Idei însă avea – unele de cînd vizitase Pompeiul pentru prima oară, cu mai bine de douăzeci de ani înainte. Scrisese despre acest oraș că zace în mormîntul său de cenușă și lavă și strigă tot timpul „Săpați! Sînt aici!“. În palatul Chiatamone, pe care i-l repartizează Garibaldi și în care trăia mult mai spartan decît se zvonea, avea mereu planurile de la Pompei pe masă. (Într-o vreme încerca să aranjeze cu regele Vittorio Emanuele al II-lea să-i trimită o companie de geniști pentru săpături.) Planul lui Dumas era să elibereze Pompeiul, așa cum Garibaldi îi elibera pe italieni, și să pună oamenii în contact cu antichitatea. Să dea, în plus, de lucru la o sută de familii, făcînd angajări pe șantier. Ținea să reconstruiască o casă pompeiană așa cum fusese ea, cu mobilă și picturi cu tot, și să aducă spectacole cu tragedii antice în teatrul reconstruit de la Pompei. Cu banii din bilete urma să se fondeze o Școală Națională de Pictură, Sculptură și (eh!) Literatură, deschisă pentru tinerii din sudul Italiei. În general, șantierul de la Pompei trebuia să compenseze cumva chiul și vaiul social din sudul Italiei. De majoritatea acestor proiecte s-a ales, pe rînd, praful. S-a zis că Dumas se gîndea la multe, făcea puține și povestea și mai multe. Dar durata mandatului său (ca și puterea lui efectivă) este destul de neclară – între cîteva luni și cîțiva ani. Aventura s-a terminat cel tîrziu în 1863, cînd moare directorul de facto al șantierului, Spinelli, și e numit Fiorelli. Nu insist pentru că nu vreau ca articolul să sune ca un libret de operă. Se pare în orice caz că un lucru important Dumas tot a făcut în vremea aia: a catalogat colecția de artă erotică antică a muzeului, vreo 200 de obiecte și fresce de la Pompei și Herculaneum, tăinuite în Gabinetto segreto.

Poate că scriitorul care l-a pus pe abatele Faria să sape, cu unelte improvizate, un tunel de 15 m pînă în celula lui Edmond Dantès ar fi trebuit să acționeze mai concret pentru șantierul de la Pompei. Impresia mea e că nu prea avem ce să-i reproșăm totuși. Că veni vorba, abia acum vreo cinci ani s-au făcut pentru prima oară săpături arheologice pe faimoasa insulă din fața Marsiliei, în castelul d’If care nu mai aparține de Ministerul Apărării. Așa s-a găsit absida capelei de secol XVI. De partea cealaltă, pe insula Monte Cristo (italiană – aproape de Livorno) există cel puțin un altar roman pentru Iuppiter; poate să se fi făcut și acolo săpături, nu știu. Dar cele mai interesante pasaje arheologice din opera viitorului director de la Pompei nu sînt din Contele de Monte Cristo, ci din capitolele 39 și 40 din Le corricolo (1843 – impresii de călătorie prin regatul Neapolelui). Acolo Dumas, în vervă, prezintă pe rînd nu mai puțin de zece interpretări cărturărești ale celebrului mozaic cu Alexandru Macedon în luptă, din așa-zisă Casă a Faunului, și le respinge pe toate pe baza unor chichițe istorice sau arheologice. E atît de temeinic, încît respinge pînă și interpretarea corectă. Asta înseamnă să ai metodă.

Alexandre Dumas pleacă din Napoli cu amintirea unei manifestații destul de mîrșave în fața casei lui, în care s-a strigat „Afară cu străinul!“. Ar fi zis atunci, pare-se, că să ceri unei națiuni să nu fie ingrată înseamnă să ceri lupilor să fie erbivori. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.