Comoara ascunsă în ignoranță

Publicat în Dilema Veche nr. 824 din 5–11 decembrie 2019
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Un amic, profesor al Universității bucureștene, îmi spune că i se întîmplă destul de des să rămînă încurcat în fața unei întrebări pe care i-o adresează un student care nu știe deloc materia. Se pare că, dacă navighezi cu ceva îndrăzneală pe oceanul ignoranței totale, poți prinde un vînt care îți dă curajul unei întrebări ce-l năucește pe acela care știe. De cele mai multe ori, îmi spune profesorul, sînt întrebări formulate într-un limbaj străin domeniului (firește, studentul nu a învățat terminologia materiei) și vin dintr-o logică ce pare comună și capătă aparențe bizare, surprinzătoare în context academic. Asemenea întrebări, continuă amicul meu, te debusolează pentru o clipă și, dacă nu te ții tare, ajungi să te întrebi tu însuți dacă ceea ce știi are vreo valoare. Întîlnirea cu ignoranța poate avea efecte majore. Ca, de pildă, în această poveste.

Prin anii ’60, Petru Comarnescu și Ionel Jianu l-au rugat pe Mircea Eliade să scrie un text despre Brâncuși pentru a fi introdus într-o carte dedicată marelui sculptor pe care cei doi o plănuiau. Inițial, Eliade a refuzat, sub motiv că nu este un specialist în arte plastice și că, dimpotrivă, cei doi prieteni ai săi ar trebui să scrie despre Brâncuși, nu numai pentru că îl și cunoscuseră personal și aveau o expertiză solidă în arta sa, dar aveau și pregătirea necesară punerii operei brâncușiene în contextul corect. Acum, cînd avem la îndemînă mai toată memorialistica lui Eliade, vedem că savantul răspunsese astfel primei invitații fie din cochetărie, fie dintr-o exagerată precauție. Există în jurnalele lui Eliade foarte multe însemnări făcute de-a lungul anilor despre Brâncuși, unele dintre ele extrem de profunde, semn că arta marelui oltean îl interesa pe Eliade. În orice caz, Jianu și Comarnescu au insistat, probabil pentru că Eliade era un nume deja consacrat pe piața de carte franceză, unde cei doi intenționau să scoată cartea. Eliade a acceptat în cele urmă și a scris textul despre Brâncuși. În 1967, dacă nu mă înșel, a apărut la Paris, în franțuzește, Mărturii despre Brâncuși, conținînd trei studii: „Brâncuşi şi mitologiile“ de Mircea Eliade, „Confluenţe în creaţia lui Brâncuşi – Elemente de folclor şi de stil popular în procesul înnoitor al sculpturii mondiale“ de Petru Comarnescu şi „Tradiţie şi universalitate în arta lui Brâncuşi“ de Ionel Jianu. Cartea avea mai puțin de 70 de pagini, dar a rămas, pînă astăzi, o bijuterie obligatoriu de citit de oricine vrea să se apropie de Brâncuși. În eseul său, Eliade îl explică pe Brâncuși cu instrumentele cuiva aflat în permanenta căutare a lui homo religiosus: coloana este axis mundi, formele arhaice devin moderne, reîntoarcerea la arta naivă a Africii ca mod de reîntoarcere la vîrsta de aur din illo tempore etc.

Astăzi, însă, aș vrea să mă opresc asupra începutului acestui eseu al lui Eliade, mai precis asupra unei povești hasidice pe care savantul român a aflat-o din știuta carte a lui Martin Buber via Heinrich Zimmer și care i se pare extrem de sugestivă pentru destinul lui Brâncuși. Se zice că rabinul Eisik din Cracovia a avut un vis în care i s-a spus să se ducă la Praga unde, sub un anumit pod, se află o comoară îngropată. Visul s-a repetat de trei ori și rabinul s-a dus. A găsit podul, dar nu s-a putut apropia, nici vorbă să sape sub el, pentru că podul era păzit zi și noapte. Tot apărînd pe lîngă pod, a atras atenția unei santinele care l-a luat la întrebări: ce e cu el de se învîrte pe-acolo? Rabinul Eisik i-a spus: uite, am visat de trei ori că sub acest pod e îngropată o comoară pe care eu trebuie să vin să o dezgrop. Santinela a rîs: „Of, ce fel de om ești? Te văd om în toată firea, cum poți să crezi în vise? Uite, și mie mi s-a întîmplat ceva asemănător, dar nici nu-mi trece prin cap să plec acum unde m-a trimis visul. Am visat și eu cam la fel. Am visat că la Cracovia, în casa unui rabin pe nume Eisik, sub soba din camera în care doarme, se află o comoară. Cum să mă iau după aceste aiureli de vise, să merg la Cracovia, să caut casa rabinului, să găsesc soba și să sap sub ea? E o prostie. E doar un vis“. Rabinul Eisik a înțeles. A revenit acasă, a săpat sub soba din camera în care dormea și a găsit comoara. 

Vă las pe dumneavoastră să înțelegeți ce legătură vedea Eliade între această poveste și destinul lui Brâncuși, iar eu o voi lua în altă direcție. Că uneori trebuie să pleci ca să pricepi că ai acasă o comoară, se știe. Că uneori nu poți găsi comoara din interior decît dacă o cauți în afară, pare o consecință a observației anterioare. Dar să admiți că uneori e nevoie de o discuție cu un ignorant pentru că el, în ignoranța sa, este păstrătorul inconștient al marii informații de care îți poate atîrna soarta, este deja înțelepciune.

De cîte ori ați repezit un prost, fie și un prost rațional, pentru că v-a plictisit sau v-a dat impresia că vă pierde timpul? De cîte ori v-ați îndepărtat în grabă de cîte unul care bătea cîmpii? De cîte ori v-ați lămurit din două vorbe că omul din fața dumneavoastră nu știe nimic și ați făcut rapid stînga-mprejur? Ei bine, este posibil ca, tot de atîtea ori, să fi ratat ceva de mare importanță.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.