Click, Screen, Flash

Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Răzbunări, patimi, resemnări jpeg

Oriunde te-ai întoarce, dai peste cîte un aparat de fotografiat, o cameră video mai mică decît săpuniera lui Pinocchio, sau un telefon ultrasofisticat care, deşi ar încăpea lejer în buzunarul lui Neghiniţă, filmează HD şi face poze. Nimic nu mai rămîne nefotografiat, nefilmat, nepus pe Facebook, nearătat lumii. Să ne-nţelegem: voi progresul cu orice preţ, nu-mi trece prin minte să mă pun în calea curentului şi n-am de gînd să profeţesc vreo apocalipsă a pixelilor. Zic asta de la început, să nu cumva să trezesc suspiciuni în rîndurile împătimiţilor de gadgeturi, gata să ardă pe rugurile virtuale orice eretic retrograd. Dar ceea ce-mi dă fiori pe şira spinării e muntele de simulare care creşte în dosul potopului de scule şi sculuţe de fixare şi catalogare a oricărui moment, a oricărei imagini de pe lumea asta.  

Aproape că nu mai există spectacol de teatru la care să nu auzi click-ul aparatului de fotografiat. „Liniştea“ respiraţiei publicului dintr-o sală de spectacol şi-a schimbat radical contururile auditive, dînd într-o obezitate galopantă, într-o stridenţă care a devenit normă. O masă sonoră care conţine – dincolo de sunetul telefoanelor mobile şi de şoaptele spectatorilor care răspund conştiincios la apel – nelipsitul click sau melodioarele de întîmpinare de la pornirea aparatelor digitale. În mare, e absolut normal să te obişnuieşti cu faptul că, vrei-nu vrei, o artă cu public urmează în mod natural toate modificările prin care trece publicul căruia i se adresează. La urma urmei, au fost vremuri în care interactivitatea extremă şi vacarmul domneau în sălile de spectacol. Nu componentele auditive ale „liniştii“, ale masei sonore a „tăcerii“ din sala de spectacol sînt cele mai importante, în cazul de faţă. Foiala, tuşitul, şoaptele, pînă la urmă chiar şi exasperantul sunet al telefonului care face praf vraja oricărui spectacol, fac parte din substanţa vie a artei spectacolului, în limitele absolute ale acceptării convenţiei dintre scenă şi publicul din sală.  

Însă click-ul aparatului de fotografiat înseamnă mult mai mult decît un deranj auditiv, o tulburare a seducţiei sau un element nou din repertoriul de sunete al „tăcerii“ publicului contemporan. Sunetul obturatorului de la aparatul de fotografiat marchează un moment esenţial în filozofia spectacolului teatral de azi. Pe o rază care depinde de intensitatea sunetului de obturator sau de distanţa la care se află aparatul, o parte din public iese considerabil din limitele miracolului efemerităţii oricărui spectacol teatral. Acel sunet marchează o fixare definitivă. Înseamnă că o clipă, la care se vor adăuga, cu toată mărturia sonoră, şi multe altele pe parcursul spectacolului, se va fixa definitiv undeva, în afara universului de pînă acum al reprezentaţiei. O mulţime de clipe ale realităţii efemere a spectacolului pleacă, fizic, acasă la cineva. Scoatem din discuţie adaptările pentru televiziune, repetiţiile făcute special pentru filmat şi fotografiat, bucătăria de marketing a premierelor. Dincolo de toate acestea, în lumea spectacolului dintr-o zi obişnuită, la spectatorii obişnuiţi, există deja… obişnuinţa de a răpi bucăţi din efemeritatea reprezentaţiei.  

Obiceiul acesta face ca unii dintre noi să nu mai vadă şi să nu mai audă spectacolele sau concertele cu ochii şi cu urechile, ci cu sculuţele cu care vin asupra lor. Momentele tensionale sau spectaculoasele revelări vizuale, care se petrec pe scenă, sînt marcate aproape matematic de un ritm al declanşărilor care se aud în sală. Fără să ne dăm seama, mecanica nevăzută a unui spectacol iese la lumină prin punctele ei de sudură, care devin vizibile tocmai prin semnalarea sonoră pe care o face aparatul de fotografiat. 

Evident, la concerte, fenomenul nu se poate petrece în liniştea unui spectacol teatral. Aici, semnalul ruperii efemerităţii e dat de oceanul de ecrane al aparatelor care trimit spre un etern prezent continuu, tot ceea ce e destinat unui prezent instantaneu. Artiştii nu mai au de înfruntat, de manipulat sau de gestionat doar energia unui public, ci şi foamea lui de a imortaliza orice clipă. Luxul sublim al imperfecţiunii dispare cu voioşie, lăsînd loc unor standarde universale. Jumătate din public vede concertul pe ecranul aparatului cu care filmează sau fotografiază. Cealaltă jumătate vede spectacolul real, multiplicat în ecranele semenilor din public, pierzînd, fără să fi făcut ceva, exact ceea ce pierd şi cei care au ambiţia, dorinţa, nevoia de a transforma efemeritatea într-un surogat de prezent continuu. 

Vacanţele se fac în virtutea depăşirii eroice a planului la fotografii şi filmări. Oraşele, satele, munţii, mările, oceanele, insulele, străduţele înguste, bulevardele, căsuţele, catedralele, cetăţile, palatele, grădinile, magazinele, terasele, plajele sînt văzute prin aceleaşi ecrane, iar click-urile fixează totul, definitiv, în galerii virtuale. Nunţile şi sărbătorile se consumă în faţa camerelor de filmat şi a aparatelor de fotografiat, de parcă scopul nu ar fi căsătoria sau sărbătorirea, ci simularea cît mai convingătoare a fericirii momentului. Într-o panică vecină cu delirul, într-o foame de a captura cît mai mult din realitate, obţinem exact inversul a ceea ce căutăm. Pe History Channel se face reclamă pentru seriile de reconstituiri şi investigaţii de pe Crime and Investigation Network. Sloganul campaniei de lansare a documentarelor te invită să nu ratezi aşa ceva, să devii martorul acestor subiecte. În schimbul obositoarei şi solicitantei calităţi de participant la orice, soseşte, glorios, calitatea de martor. Cu alte cuvinte, nu mai e de nici un folos să ai un tip de atitudine, ci e suficient să fii informat, să fii la curent. Din ce în ce mai des, oamenii dintr-o sală de spectacol nu mai ies revoltaţi, gînditori sau exaltaţi. Ies cu dovada faptului că au fost acolo. Pot demonstra asta, cu poze şi filmări.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.