Citire şi lectură

Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Bine zicea cronicarul cel de atîtea ori citat, „că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decîtu cetitul cărţilor“. Citiţi, citaţi, citiţi… Alt cronicar de mai deunăzi, pesimist o vreme, optimist mai apoi, ne spune altă „vorbă memorabilă“. I-ar fi zis-o, la rîndu-i, o bătrînă la care stătea în gazdă după încheierea studenţiei. Intrigată, proprietăreasa, să-l vadă pe tînărul chiriaş, om cu pretenţii de seriozitate, tot timpul cu cartea în braţe, nu şi-a mai răbdat inimii să-l întrebe: „Tot mai înveţi, maică?“ Că nu e alta mai cumplită caznă… „Pentru majoritatea oamenilor“ – ar fi descoperit mai tîrziu Călinescu – „citirea nu e o plăcere, ci «învăţătur㻓. În termenii „babei“: „Citea şi lua aspirină, lua aspirină şi citea“.

Că cititul e apanajul „omului învăţat“ e o idee veche şi îndărătnică. Vremurile au mai încercat s-o schimbe. Asociem îndeobşte cititul cu cartea, obiect de cultură cu coperţi şi indice de catalog în biblioteci, obiect de cult simbolic faţă de care restul citibilului păleşte resemnat. Şi totuşi, cred specialiştii, „revoluţia lecturii“ s-ar fi petrecut, prin veacul al XVIII-lea în Europa occidentală, odată cu răspîndirea vertiginoasă a gazetei. „Lectura extensivă“ ia locul treptat „lecturii intensive“, citirii repetate a unui număr restrîns de scrieri, la rigoare, a uneia singure, Biblia. „Unele cărţi sînt făcute spre a fi gustate, altele înghiţite şi numai puţine spre a fi rumegate şi mistuite“ – avertiza Francis Bacon într-un eseu despre învăţătură, explicînd metafora nutritivă: „Adică unele cărţi trebuie cetite doar în parte; altele cetite fără prea multă osîrdie, iar numai cîteva se cuvin cetite în întregime, cu multă luare-aminte şi sîrguinţă.“

Paradoxul este că evadarea cititului din mănăstiri sau din universităţi, din mohorîte încăperi de studiu renascentine, ticsite cu retorte şi semne zodiacale, sau din luxuriante cabinete de lectură şi de „curiozităţi“ ale barocului şi invadarea vieţii de zi cu zi de către insistenţele citibilului – mai nou, şi pe ecranele de PC – n-au produs cîtuşi de puţin o omogenizare a formelor şi a virtuţilor lecturii, ci, dimpotrivă, o şi mai mare polarizare a acestora. Apariţia şi proliferarea gazetelor ar fi dat, se spune, impulsul formării primelor societăţi de lectură, iniţial simple asocieri în vederea cumpărării şi citirii mai ieftine a cîtorva publicaţii. La rîndul lor, societăţile de lectură ar fi inventat forme de organizare internă care anticipau, in nuce, funcţionarea societăţilor democratice. Astăzi vorbim de accesul la informaţie, în principal scriptică, ca o condiţie esenţială a democraţiei. Şi tot astăzi pare să avem nevoie, din cînd în cînd, de doi termeni diferiţi pentru aceeaşi activitate: „lectură“ şi „citit“.

Cred că am moştenit, în vremurile moderne, mai toate contrarietăţile încercate de „antici“ în legătură cu umblatul cu cărţile, adăugîndu-le un surplus de fărîmiţare, de pitoresc şi de derută. Nu scapă mai nimeni de învăţarea cititului, dar continuăm să credem în mitologia „savantului“, a „şoarecelui de bibliotecă“, a lui homo contemplativus rătăcit printre bucoavne, în sublim sau în grotesc, de la normalitatea lui homo activus. Ne năucesc viziunile borgesiene ale bibliotecii-labirint ce conţine toate textele scrise sau nescrise vreodată, asociind ingenuu spaimele „epocii informaţionale“ cu metafora medievală a „universului-carte“, ce-şi aşteaptă „descifrarea“ tainelor. Şi nu uităm să ne scîrbim de Autodidactul lui Sartre. Ne încăpăţînăm să gîndim „universul cărţii“ ca pe o lume aparte, căreia îi acordăm, după caz, preţuire evlavioasă, enervare sau surîs condescendent. Persistăm în convingerea că cititul fără constrîngere îi face pe oameni mai buni, mai înţelepţi sau mai frumoşi şi nu ne săturăm să inventariem dovezile contrare. Avem, ca pe vremea lui Montaigne, a lui Francis Bacon sau a lui Robert Burton, erudiţi obtuzi şi meschini, cărturari bezmetici – „are minte multă, dar nu-i toată bună“ s-ar fi zis chiar despre Iorga – în cutare împrejurări sau pur şi simplu. Virtuoşi în arta citatului pilduitor se dedau cu voluptate neînţelegerilor elementare. Inşi tobă de carte îşi arată cu nonşalanţă malformaţiile resentimentare, răutăţile inhalate din praful bibliotecilor. Teratologia lecturii ba îngrozeşte, ba e primită cu o ridicare din umeri: sminteli inofensive. Donquijotismul cufundării în lumea cărţilor şerpuieşte printre medii şi straturi sociale, înţeles şi preţuit în fel şi chip. Pentru unii, „spune-mi ce citeşti ca să-ţi spun cine eşti“ e literă de Evanghelie. Pentru alţii, simplă fandoseală. „Lecturile“ fac subiectul unor departajări sociale şi profesionale dintre cele mai întortocheate. Ştiu de doctori care conduc cenacluri literare cu participarea pacienţilor, în spitale unde unii operează, iar alţii sînt operaţi. Am observat la mulţi profesori de română că se consideră diferiţi de colegii lor de alte materii, privindu-se ca pe „oameni de cultură“, iar pe ceilalţi mai degrabă ca pe un fel de „funcţionari didactici“. Autopercepţia, individuală sau de grup, e uneori jalnic dezminţită.

Lectura, cu îndărătnicia ei faţă de criteriile generale, seamănă suspect cu un fel de destin, amestec incontrolabil de predeterminat şi de aleator. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.