Cîrpa

Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
Cîrpa jpeg

Am avut mai de mult ocazia să văd la lucru o echipă de restauratori germani care se ocupau de descoperirile așa-zis mărunte (în arheologie, aceste small finds sînt cam orice artefact transportabil, indiferent de material, spre deosebire adică de arhitectură sau cioburi/oase). Munca lor era prea interesantă ca să nu le dau tîrcoale mai des decît era cazul, mai ales dacă le aduceam ceva de pe șantier, și îmi amintesc mai ales un căluț de bronz, excelent exemplu de artă greacă din epoca geometrică. Restaurarea obiectului de artă are, de altfel, în comun cu arheologia faptul, fascinant pentru mine, că trebuie să îmbine o știință acută a materialelor (să zicem, tot ce ține de coroziune, respectiv de granulometria solului) cu o latură teoretică (să zicem estetică, respectiv antropologică). Prin acești amici am intrat pentru prima oară în contact cu principiile restaurării minimale, reversibile, cu certitudinea fidelității stilistice față de original, și în același timp manifestînd discret, în orice adăugire, diferența față de materialul original. Dar astea sînt chestii binecunoscute și despre altceva voiam să scriu. Unul dintre nemți, azi un cunoscut restaurator de artă în Köln, mi-a povestit ceva ce mi-am dat seama, chiar în timp ce îl ascultam, că probabil nu voi uita niciodată. Era un tip foarte bine clădit și era o plăcere să-l vezi curățînd răbdător cu scalpelul, sau tratînd cu mișcări infinitezimale, sub lupă, statuete de teracotă sau sticlă diatreta. Pentru mine, era nu numai un bun specialist, dar avea și o percepție francă a defectelor compatrioților lui, lucru care de altfel îi face pe nemți mai frecventabili decît membrii altor mari națiuni. Într-o zi, deci, îmi spune, pe jumate amuzat, pe jumate stînjenit, că unul din profesorii lor le-a ținut un curs despre cîrpă. Cum eu credeam că o fi vreo expresie germană bizară, mi-a arătat laveta banală pe care o avea la îndemînă, pe masă. Orice om are o cîrpă cu care mai șterge una-alta de pe masa de lucru. Profesorul le făcuse deci o schemă pe tablă cu algoritmul corect de împăturire și folosire a cîrpei, așa încît să se maximizeze potențialul ei pînă la opt sau chiar zece manevre de curățare distincte și să se micșoreze riscul de a șterge din greșeală cu o parte a cîrpei care să nu fie perfect curată. Trebuie zis și că acest algoritm, selectat în mod judicios în urma multor experimente pe cîrpe, nu avea ca scop unic, așa cum s-ar fi putut crede, prevenirea risipei de cîrpe. Ștergi niște pilitură, apoi mai absorbi un strop de acetonă sau paraloid, după care gata, iei altă cîrpă. Nu, important este și ca 1) omul care lucrează să nu trebuiască să se ridice de la masă ca să ia o altă cîrpă. Ridicîndu-se, potențialul de a se întîlni cu cineva și de a începe o discuție este mare. În orice caz, concentrarea este întreruptă. Dar încă mai important este ca 2) nu cumva, din cauza disconfortului de a procura una curată, fie și numai dintr-un teanc de sub masă, combinată cu calculul oportunist că „n-are nimic“, să nu apară ispita de a folosi o lavetă despre care se știe că ar putea fi murdară, cu riscuri pentru procesul de restaurare. Nu e chiar un citat, dar îmi amintesc foarte exact discuția asta, pentru că m-a băgat la idei. Era evident că amicul meu își cerea cumva scuze, că poți adică să fii atît de tipicar, să mergi la detalii atît de ridicole. Eu ascultam și nu-mi venea să rîd absolut deloc, din contra, pe măsură ce auzeam cum se împăturește și apoi se despăturește în mod just cîrpa în timpul utilizării, mă cuprindeau în același timp o admirație și o amărăciune pe care n-aș vrea să le descriu mai în detaliu aici, de teamă să nu cad iar într-o caracterologie etnică (a lor și a noastră) despre care știu că e o prostie. Dar pot să zic că nu doar în arheologie pe calitatea gesturilor simple se construiește încrederea că un om e în stare să ducă la capăt o chestie complicată. (Asta chiar dacă există și impostori care mimează primele faze ale lucrului bine făcut, fără ca promisiunea asta să fie vreodată ținută, pentru că ea vine din ambalaj, nu din substanță.) Sînt, de exemplu, mai multe feluri decît s-ar putea crede în care se poate marca o secțiune de atîția pe atîția metri cu o sfoară de jur împrejur, ca să se sape acolo. E suficient să te uiți la unele din ele ca să-ți dai seama că nu poți avea încredere în autorul operațiunii nici cît să-l trimiți la supermarket să ia mălai, după cum altele sînt făcute așa de bine încît vrei ca omul ăla să fie pilotul avionului cu care zbori acasă.

Salutări, Tobias (il rubinetto perde immer noch…)! E timpul să-ți zic acum, după 15 ani, că laveta aia nu ți-a dispărut în mod misterios de pe masă, cum ai crezut. Am adus-o eu în România, ca să schimb lucrurile din temelii cu ea. Din păcate, mi-a fost confiscată la vamă. Degeaba am insistat că e ceva magic în ea, că poate avea opt sau chiar zece fețe… Vameșul mi-a răspuns liniștit: bine, pe-astea două fețe le confiscăm noi, pe celelalte șase sau chiar opt le puteți păstra. Am rîs. Cu oameni cu un umor atît de admirabil ca la noi, e o lipsă de gust să te mai gîndești la progres. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.