La un sfert de veac după Praga ’68 – ah, rotunjimile astea voluptuoase! – poate că n-ar trebui să întîrziem în lirism. Lirismul e prea tentant, prea uman şi deci prea cursiv; sistematic, el absolvă, împacă şi victimizează comod. E naturelul lui. Îl practic, îl înţeleg, dar la sferturi de acestea sau la halbe de veac, nu-l consum.
Radu COSAŞU | Din vieaţa unui extremist de centru...
"De ce nu am avut şi noi un Havel?"
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Muzeul articolelor
adăugat de ozone la data de 31 Decembrie 2011 10:12:13
Visez o DV in care toti autorii sa isi republice cate un articol mai vechi. La despartirea de Havel nu puteam citi si altceva decat aceleasi randuri pline de egocentrism?
CINE SA AIBA NEVOIE DE UN POLONEZ ?!?
adăugat de petreg la data de 30 Decembrie 2011 10:12:21
Noi îl avem pe Baclava Halva
M-am uitat atent în jur ca nu cumva sǎ mǎ audǎ careva.
Nici azi nu poţi ştii de unde sare iepurele. Aşa ne gîndim noi la alţii.
Adicǎ la ‘’celǎlalt’’ cǎutîndu-ne , noi nemaiştiind cine, ce şi cum sîntem.
Au avut grijǎ de noi în mod stoic pînǎ ne-au stîlcit de tot.
Ǎştia da credincioşi, asta da religie, de stat cǎţeaua-n coadǎ.
Filozofie de massǎ.
Ce mai conteazǎ azi dacǎ, albanez, ceh, rus, polonez, Paul Goma sau Paul Gauguin.
Bukovski sau Soljeniţîn, Vasile Paraschiv, Van Gogh, Aragon, Sartre.
Noi sîntem noi, împreunǎ laolaltǎ, ce mai conteazǎ, în definitiv şi pînǎ la urmǎ ?
Un polonez ?!?
Preferǎm bineînţeles, de departe, un cîrnat de Pleşcoi.
E aşa de gustos cǎ-l mǎnînci plescǎind de plǎcere. Cu bere.
Libertatea se mǎsoarǎ în calorii. Inteligenţa în dileme. Umorul ?
Ceva între nişte ghilimele.
Şi sensul, şi non-sensul.
E-o bunǎ glumǎ, poanta, nu ???
Havel
adăugat de tibico la data de 03 Ianuarie 2012 05:01:08
Logic, titlul poemului ar fi trebuit sa fie: Cine sa aibe nevoie de un ceh?, Havel fiind ceh get-beget. Probabil o scapare din fuga condeiului, dar mesajul e limpede si intristator pentru noi.