Numai pentru abonati

Radu COSAŞU | Din vieaţa unui extremist de centru...

Casablanca în trecerea timpului

Stimate lucrătoare şi stimaţi lucrători din serviciile multilateral-dezvoltate; ţin să vă comunic că, în prima duminică a anului 2011, am văzut pentru a nu ştiu cîta oară Casablanca la postul TV Acasă; nu am rezistat ispitei de a revedea această non-capodoperă mai tare decît multe capodopere, acest hymne à l’amour la care ne uităm din tinereţe ca Bogart la Ingrid Bergman.

 

1 comentariu 3720 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 363, 27 ianuarie - 2 februarie 2011

We’ll always have Casablanca

Suntem tentaţi să fixăm Casablanca în regnul diafan al capodoperelor sau, cu un soi de erudită obrăznicie, să-l despletim hermeneutic, să-l ecorşăm savant, alimentaţi de baroce suspiciuni detectivistice. Cred că atât reflexul idolatru, cât şi patosul scormonitor ratează amplasamentul optim faţă de această peliculă. Casablanca nu e nici un totem cinematografic, nici un apetisant conglomerat ideologic. E mai degrabă un tacit reper afectiv, o delicioasă particulă a spontaneităţii culte, un bypass în derivele zguroase ale inimii. Casablanca e o cuminecare cu turbulenţe şi catifea...

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cristina COMANDAŞU

Extraordinarul Daniel Barenboim

Extraordinarul Daniel Barenboim

Din fericire, am avut ocazia să-l vedem de mai multe ori la București pe extraordinarul pianist și dirijor Daniel Barenboim; la 73 ani, Daniel Barenboim pare neobosit și veșnic tînăr – proiectele sînt multe și împlinirile pe măsură. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI