Căpitanul n-a avut nepoţei. Şi totuşi...

Publicat în Dilema Veche nr. 123 din 1 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Să tot fi fost anul 1963 cînd, aproape peste noapte şi fără anunţuri lămuritoare, ediţia română a revistei internaţionaliste de inspiraţie sovietică Novoie Vremia (sau Timpuri noi, în chioşcurile din ţara noastră) a dispărut pur şi simplu. Ca şi ocultarea librăriilor şi mega-editurii Cartea Rusă, ca şi scoaterea limbii ruse din programa obligatorie a şcolilor, ca şi transformarea Institutului "Maxim Gorki" în simplă secţie de limba rusă în cadrul Facultăţii de Limbi Străine din Universitatea Bucureşti ş.a.m.d., dispariţia publicaţiei Timpuri noi era parte din ofensiva lui Gheorghiu-Dej de re-românizare şi naţionalizare a comunismului - sarcină cu atît mai dificilă cu cît el însuşi fusese, un deceniu după '45, un mic satrap stalinist, înconjurat - ca şi marele lider de la Kremlin, care-i tutela pe toţi - de o gaşcă de psihopaţi şi maniaci ai puterii; şi, totodată, sarcină cu atît mai durabilă cu cît ea va fi preluată de viitorul succesor, N. Ceauşescu. Dar nişa publicistică a revistei dispărute nu a rămas goală - în locul ei a apărut săptămînalul Lumea (condus de George Ivaşcu), care repede s-a impus ca hebdomadar românesc de referinţă (nu numai pentru că era singurul!) în domeniul politicii externe. Sigur că PMR (peste un an PCR) avea nevoie de un asemenea organ de presă pentru a-şi face cunoscute tezele externe; sigur că redacţia Lumea a fost înjghebată din grabă şi s-a filtrat alene, din necesităţi mai degrabă politice decît gazetăreşti; sigur că Ivaşcu primea sumarul de sus, cu subiectele şi nuanţele de care propaganda regimului avea nevoie. Dar cert este că, treptat, Lumea a devenit o revistă realmente de citit, cu un nucleu redacţional avizat şi cu un nucleu de cititori pe măsură. Ca unul care am descoperit-o (bine scrisă, dar pe o hîrtie din ce în ce mai proastă şi cu prime pagini stupid-encomiastice la adresa "Cîrmaciului") abia spre mijlocul anilor '70, fără a vrea să ofensez pe cineva voi spune că nu văd, în istoria presei româneşti, un săptămînal de politică externă care să-i facă măcar concurenţă. După 1990, săptămînalul s-a mai tîrît ceva prin peisajul presei, pînă a capotat. E clar: nu mai era vremea analizelor externe, ci a sfîrcurilor; nu mai era timpul caricaturilor finuţe ale lui Matty, ci a cărnurilor nude. Hebdomadarul a murit, dar nu şi titlul: Lumea a devenit magazin lunar şi publică la un loc, cu nonşalanţă, articole (unele serioase) de producţie autohtonă şi traduceri din Le monde diplomatique, ultimele mustind în majoritate de un antiamericanism grosier de extracţie franţuzească (nici o supriză: cel mai prostesc antiamericanism european curge mai ales pe Sena, au dovedit-o şi R. Aron, şi J.-F. Revel). Rămînă dar Franţa cu păcatele ei! - pentru că nu ele mă interesează aici. În ultima ediţie al revistei Lumea magazin (nr. 5, mai a.c.) mai curge totuşi ceva. Un legionarism de o penibilă şi primară extracţie - vezi articolul Două jertfe româneşti (semnat Petru Z. Danci), sub genericul Memoria istoriei. Prima teză a articolului: dr. Ionel Moţa şi dr. Vasile Marin (teribilă această sete după prefixul "doctor", comună lui Petru Groza şi lui C.V. Tudor!), morţi în războiul civil din Spania în ianuarie 1937, "ar trebui canonizaţi" - după cum "spunea regretatul părinte Dumitru Stăniloae" (de parcă D.S., ca toţi oamenii, n-ar fi spus şi prostii la viaţa lui). Mai departe, ideea că forţele comuniste din Spania ar fi fost "forţe sataniste"; mă rog, treacă-meargă (nu e departe de adevăr, metaforic vorbind). Dar ce te faci dacă afli că, în Spania, "de partea comunistă s-au înscris (...) Ernst Neulander, Ana Pauker şi alţii ca ei, cărora marele diplomat Nicolae Titulescu le încredinţase tunuri ale armatei române cu care să se tragă asupra aşezămintelor creştine". În faţa unor asemenea enormităţi, cugetul unui om normal îngheaţă. Ana Pauker, cu toate păcatele ei, era în acel moment închisă în România; Titulescu, cu toate păcatele lui, era cu mult mai puţin belicos decît rezultă de aici. Aflăm apoi că generalul franchist spaniol Moscardo ar fi apărat Alcazarul "după tactica cu care generalul român [Cantacuzino-Grănicerul, legionar] apărase Carpaţii în primul război mondial"; mai aflăm că, în clipa morţii, în satul Majadahonda, Moţa tocmai dădea un ordin ultra-patriotico-creştin; la final, autorul deplînge "că această jertfă a fost uitată", dar "trăieşte cu speranţa că, într-o zi, se va împlini dezideratul" (!) lui Stăniloae. Din fericire, ca şi prostia, nici fantasmele istorice nu dau dureri purtătorului. Dacă asta e "memoria istoriei", fie-mi permis să cred că mai bine lipsă. I.G. Duca - speranţa liberalismului interbelic, omorît de legionari - n-a fost canonizat; nici Maniu, ultima speranţă a democraţiei postbelice, omorît de comunişti. Şi ştiţi ce cred? Ei nici nu s-ar fi vrut canonizaţi - tocmai pentru că erau oameni ce preţuiau, pur şi simplu, umanul. E cu totul rizibil că un text precum cel din L.m. - tulbure contorsionare a istoriei, într-o publicaţie ce poartă ca subtitlu "revistă lunară de politici globale şi eveniment internaţional" (adînc!) - a putut să apară. Am spus rizibil? Rectific: e trist. E trist ca potenţialul cititor al unei asemenea reviste, încă nu pe de-a-ntregul vindecat de sindromul Novoie vremia, să intre pe nemestecate în zodia Majadahonda.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.