Bucătării personale

Publicat în Dilema Veche nr. 843 din 4 - 10 iunie 2020
Invizibilii jpeg

Sînt cu maică-mea în bucătărie. Am în mînă un făcăleț – sau sucitor cum îi mai zic unii, cuvînt care mă amuză de fiecare dată – și întind niște bile de aluat care se dovedește a fi elastic și nu prea, moale și nu prea, înțeleg că e consistența perfectă. M-a încins maică-mea cu un șorț din cele care au fost ale bunicii; după moartea ei i-au descoperit în dulapuri un teanc întreg de șorțuri, nou-nouțe. Sînt croite în casă din bucăți de materiale rămase de la rochiile ei care aveau, neobosit, același tipar. N-au pieptar, bucata de material îți încinge doar mijlocul peste care petreci de două ori cordonul lăsat mai lung. Bucăți dreptunghiulare de material cu cele mai neasemuite flori, mari, mici, cu contururile fin desenate sau, dimpotrivă, ca niște pete difuze Rorschach. Al meu de acum are sute de floricele minuscule, de toate culorile, pe un fond cafeniu cald. Stă peste blugii largi pe care îi port ca un timbru anacronic, însă paradoxal de familiar. Dacă aș fi văzut bucata asta de material oriunde, aș fi știut că a ieșit de undeva din  hăul parfumat al dulapurilor bunicii. Pur și simplu aș fi știut. Cred că e o industrie creată anume ca să facă materiale din astea pentru mamăi și babete. Așa cum la fel de speciale sînt imprimeurile de pe fustele țigăncilor. M-am întrebat întotdeauna de unde le cumpără și cine le face. Cine poate gîndi fauvismul ăsta textil are curaj cu găleata. Să nu mai zic de cine le poartă.

Întind la bilele de aluat din care trebuie să-mi iasă niște discuri perfect rotunde, cam ca o farfurie medie de mari. Nu ies cum ar trebui. Contururile discurilor mele sînt șovăitoare, cu granițe imprecise, pare că întind în aluatul ăsta mai degrabă continente și țări cu o istorie grea în spate, cu războaie care au stabilit în sînge și arme granițe sinuoase, rupturi abrupte de teritoriu, stabilite în tratate semnate în miez de noapte de țari cu cizme lucioase și arhiduci cu jumate de față acoperită de mustăți țepene. „Te concentrezi, te rog?” Vocea maică-mii mă pocnește sec în cap cu un făcăleț/sucitor sever. În întrebare îi gîlgîie însă și rîsul pe care întotdeauna i l-am simțit în asemenea momente și i l-am exploatat crîncen în copilărie. „Ce-i asta?”, zice și ridică între două degete o bucată de aluat deja întinsă, care, uite, seamănă cu harta României. „Ia uită-te la ale mele”, zice și-mi arată un șir de discuri aliniate perfect. Un batalion de cocă întinsă rotund. Arată ca niște luni palide, gata de pus pe cer. „Eee, răspund, n-am experiența ta, ce vrei? Lasă că le ajustăm cu asta”, zic și flutur în aer o rotiță de metal cu care se taie niște margini dantelate. Mama pufnește, trîntește în masă cu lemnul cilindric al făcălețului în timp ce întinde altă bilă de aluat. Lemnul are culoarea unei pîini rumene, e lucios de atîta folosință și pare a fi unul dintre pilonii familiei noastre. E tratat cu respect și are un sertar dedicat. „Ia, mai bine începe să pui carne în alea pe care le-am întins”, zice mama.

Facem împreună șiberek (cu varianta șuberek, pe care o știți mulți de la mare) și, cu siguranță, sîntem ultima generație din familia mea care mai face așa ceva. Eu n-o să mă încumet niciodată singură. Șiberek-ul e o plăcintă cu carne tocată în formă de semilună. Pe jumătate din discul de aluat se pune umplutura, se acoperă cu jumătatea cealaltă a cercului, iar totul se sigilează cu rotița de metal care face margini dantelate. Semiluna asta dolofană se va prăji în ulei foarte încins. Sînt aici niște mari secrete în compoziția aluatului, care nu trebuie să se spargă în uleiul încins, altminteri se dezlănțuie iadul în tigaia care va sfîrîi asurzitor. Apoi există niște proporții în umplutura de carne tocată care ar trebui să fie zemoasă și să păstreze în buzunarul cald al plăcintei fix o lingură de sos. Totul se mănîncă fierbinte, cu zeama curgînd pe bărbie și pe degete. Plăcinta asta e al doilea pilon al familiei noastre.

Pun carnea pe jumătate din lunile palide de aluat. „Pui prea mult”, zice mama cu lucirea de rîs în ochi. Mă gîndesc că, fără ea, familia va pluti în derivă. Doar făcălețul ăla ca o pîinișoară rumenă o să ne mai țină ancora.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, Radio Kiss FM și Magic FM.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.