O zi ploioasă de aprilie, mai exact a șaisprezecea din anul 1953, pe vasul de croazieră Britannia. Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord tocmai inaugura noul iaht, al optzeci și treilea construit de la Carol al II-lea al Angliei încoace. Urcăm la bord preț de cîteva rînduri.

Iahtul (retras în prezent din serviciul regal, localizat în Edinburgh și deschis vizitei publicului) este decorat în stil scandinav, „cu linii simple, luminoase, fără pretenții, cu scaune și paturi simple și confortabile. Nu există roșu-închis, nici poleială aurită, nici stejar masiv sau modele puternic accentuate. Biroul reginei, luminat de o lampă simplă, este mic și impersonal“ (Andrew Marr, Regina Elisabeta a II-a. Portret intim).

Britannia era locul unde suverana se putea relaxa pe deplin – uneori se descălța și mergea în picioarele goale prin încăperile iahtului –, dar era și spațiul unde se derulau numeroase episoade oficiale. Unul dintre acestea a fost și dineul pe care regina Elisabeta a II-a l-a organizat în cinstea președintelui rus Boris Elțîn. Britannia era ancorat la Sankt Petersburg.

Pe parcursul serii, una dintre observațiile șefului de stat rus s-a referit la vinul oferit, care, deși de o calitate foarte bună, era servit în pahare destul de mici. Această realitate „dură“ de la bordul iahtului regal nu prea îi dădea de ales lui Boris Elțîn, trebuia să ceară constant să i se umple paharul. Nu era numai constant în acțiunea sa, ci și foarte evident, inclusiv în ochii și în urechile gazdei.

La un moment dat – nu știm după cîte pahare mici de vin bun –, președintele rus a întrebat-o pe regină dacă ar fi bine ca el să rămînă pe poziții la următoarele alegeri prezidențiale. Deși regina este foarte precaută în ceea ce privește comentariile politice, a profitat de context și a strecurat un răspuns aluziv: „Domnule președinte, judecînd după ceea ce îmi spuneți, sînt sigură că veți rămîne pe poziții“.

Seara a continuat zgomotos, cu un pumn izbit în masă de Elțîn, menit să capteze atenția comesenilor la discursul despre Rusia pe care urma să îl țină (în ciuda faptului că, prin tradiție, la asemenea dineuri nu se rosteau discursuri).

Pe de altă parte, cu ceva timp înainte, în 1991, regina a găzduit pe Britannia o recepție pentru toți președinții Statelor Unite ale Americii care erau în viață la acel moment. Cum li s-or fi părut paharele de vin lui Jimmy Carter și lui Ronald Reagan?