Bombe cu benzină (2)

Publicat în Dilema Veche nr. 416 din 2-8 februarie 2012
Marea de altădată jpeg

Aşa cum scriam săptămîna trecută, 9 jurnalişti de toate vîrstele, bărbaţi şi femei, ne aflam la o bază de instruire a poliţiei londoneze. Învăţam cum să ne comportăm în zone de tulburări şi revolte urbane. Baza imita un cartier londonez cu străzi şi clădiri. Îmbinam teoria cu practica iar de cîte ori ieşeam afară din sala de curs pentru cîte un exerciţiu, vedeam o formaţie de poliţişti alergînd, echipaţi ca nişte cavaleri în armuri negre, cu căşti şi scuturi, pe o căldură de 30º. Instructorul ne-a spus că oamenii se pregătesc pentru riota care urma să aibă loc în acea seară. N-am înţeles prea bine.

Nouă ni s-a arătat cum să procedăm dacă vedem nişte huligani care aruncă cu pietre într-o clădire (pietrele erau mingi de tenis iar huliganii – nişte poliţişti îmbrăcaţi cu tricouri fără mîneci şi cu bandane pe cap). Am exersat apoi ieşirea în formaţie de trei (reporter, cameraman şi însoţitor) din mijlocul unei mulţimi care se îmbulzeşte. Mulţimea erau de fapt nişte saci de box printre care intram cîte trei. Fără să ne lăsăm despărţiţi, trebuia să ieşim prin celălalt capăt al „pădurii“ de saci, pe care restul colegilor îi împingeau spre noi cu putere. Mai rău, ne-au tras şi nişte „castane“. Cînd ne-a venit rîndul la împins sacii, am procedat la fel, iar în pauza de fumat ne pipăiam cucuiele. O jurnalistă blondă şi firavă atrăsese, se pare, mai cu osebire „castanele“.

Între timp, plutoanele de poliţişti continuau să facă turul complexului, în pas alergător. O femeie rămasă în urmă a leşinat. Au ridicat-o, i-au scos casca şi au stropit-o cu apă. Noi am intrat în sală, să învăţăm cum pot fi identificaţi turbulenţii şi provocatorii infiltraţi într-o demonstraţie paşnică. Reprezintă, de obicei, doar o mică parte din masa manifestanţilor. Formează grupuri mai omogene ai căror membri sînt vizibil preocupaţi de alte lucruri decît majoritatea şi nu participă la protest alături de ceilalţi.

Unii jurnalişti pot observa ciocnirile violente dintre protestatari şi forţele de ordine, de pe poziţiile celor din urmă, adică echipaţi şi protejaţi de poliţie. E situaţia cea mai sigură şi mai comodă (la fel ca a reporterilor care merg la război în tancurile americane sau britanice). Există însă jurnalişti care vor să observe totul de pe poziţii independente. În acest caz, ni s-a spus, în orice parte a lumii s-ar afla, jurnalistul trebuie să fie atent la ambele tabere, fiindcă atît protestatarii violenţi cît şi poliţiştii îi pot deveni adversari. E un martor incomod al relelor care se petrec aproape fără excepţie, şi de-o parte, şi de alta. Cel mai periculos este însă să te laşi prins între liniile combatante.

Dinamica acestui tip de conflict e studiată ca o ştiinţă. Toate posibilităţile sînt prevăzute şi disecate. Pentru profesionişti nimic nu e surprinzător. În Londra au loc în medie cinci evenimente pe zi (cu adunări mari de oameni) care necesită supravegherea forţelor de ordine, fiindcă pot degenera în violenţe.

În sfîrşit, după multe sfaturi şi teorii, instructorul ne-a spus că a venit vremea să ne echipăm. Ne-au dat cîte un fel de armură ignifugă, salopete, căşti cu vizieră şi bocanci speciali. Mult timp şi multe transpiraţii s-au scurs pînă am reuşit să ne înhăimurăm cu acele echipamente. Pe deasupra, eram neliniştiţi neştiind bine ce ne aşteaptă. Am fost stropiţi cu un spray special despre care ni s-a spus că măreşte rezistenţa la foc. Ne-au dus lîngă un zid de beton unde o poliţistă ne-a arătat o sticlă cu dop de hîrtie, plină pe sfert cu un lichid incolor. Bănuiam ce e. „Usual petrol bomb“, a zis ea. Un cocktail Molotov obişnuit, armă folosită adesea în conflictele urbane. A dat foc hîrtiei şi a azvîrlit sticla în zid. Buooh!

Au urmat apoi demonstraţii cu variante ale aceleiaşi arme: sticlă plină cu benzină, sticlă cu benzină amestecată cu pietricele, sticlă cu benzină şi zahăr şi... în cele din urmă, cea mai spectaculoasă, sticlă cu benzină şi macaroane (rebelii, ne-au explicat, îşi pregătesc armele în bucătărie şi aşa le vin tot felul de idei). Macaroanele ard mai mult timp decît benzina iar explozia le face să zboare prin aer ca nişte beţişoare aprinse. Cînd găsesc o bucată de carne, se înfig sfîrîind...

De la demonstraţia la perete s-a trecut apoi la incendierea „străzii“ unde fusesem trimişi „la o plimbare“. Singura grijă era să ne acoperim cu braţul zona de sub vizieră ca să nu ne intre pe acolo fum şi flăcări. În rest, cu echipamentul acela, nu simţeam focul. Dar adevărata încercare abia începea. Poliţiştii – care se antrenaseră toată ziua – se împărţiseră acum în două, unii în uniformă, alţii jucînd rolul turbulenţilor. Noi trebuia să filmăm, să relatăm, să facem interviuri cu protestatarii şi cu poliţiştii. Era un antrenament „integrat“. Cînd a început riota, întregul complex s-a umplut de flăcări şi de fum. Huliganii dădeau foc la cauciucuri şi aruncau cu înverşunare sticle incendiare şi cărămizi (de lemn). Nu mai ştiam dacă nu cumva lucrurile deveniseră reale. Sau dacă nu visam. Probabil că orice război seamănă a vis. În lumina flăcărilor, umbrele combatanţilor se profilau, uriaşe, pe clădiri. Era un zgomot infernal.

Unul din tabăra huliganilor, „supărat“ pe jurnaliştii care, striga el, manipulează totul, a aruncat o sticlă incendiară spre noi. A nimerit direct în casca blondei căreia mai devreme îi făcuserăm noi cucuie. Într-o fracţiune de secundă capul femeii s-a transformat într-o adevărată torţă. Au sărit instructorii cu extinctoare şi au stins focul. N-a păţit nimic, dar cînd şi-a scos casca, nu mai reuşea să articuleze nici un cuvînt. Era lac de transpiraţie. N-a mai putut continua exerciţiul. De altfel, nici n-a mai ţinut mult. A fost oprit înainte de termen pentru că un poliţist a fost lovit în ceafă de o cărămidă, pe sub cască. L-au luat cu Salvarea. Oamenii ăia nu se joacă nici măcar la antrenamente.

M-am întors acasă noaptea tîrziu, frînt de oboseală, transpirat şi cu urme de fum pe faţă. Mă credeam Rambo şi nu ştiam cum să povestesc ce mi se întîmplase.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.