Cătălin TOLONTAN | tolo sport

Binele şi răul sub lumina reflectoarelor

Cît de grav vi se pare fenomenul sloganurilor rasiste sau xenofobe la meciurile de fotbal (şi la alte sporturi) în România? 

O să încep răspunsul într-un stil de „om nou“, ceva între politician, oficial din fotbal şi intelectual sictirit de presa murdară din România. Asta ca să vadă orice cititor dilematic cum i se întîmplă lucrurile unui jurnalist. Aşadar, ce fel de întrebare e asta!?! Evident că mi se pare grav! Dar dumneavoastră vreţi să întrebaţi, de fapt, dacă e extins fenomenul scandărilor rasiste în sportul românesc, nu dacă e grav. Sînteţi superficiali voi, jurnaliştii! Şi apoi urmează o lecţie de dirigenţie la adresa presei...

Acum, partea serioasă a răspunsului. Stadionul este, peste tot în lume, o materializare de o după-amiază sau de o seară a subconştientului colectiv. Sub lumina reflectoarelor se unduiesc spre cer, chemaţi de muzica tribunelor, toţi şerpii celor mai ascunse gînduri ale oamenilor. Umbra însăşi, Umbra despre care vorbesc maeştrii spirituali şi care este compusă din emoţiile noastre negative, din rănile nevindecate şi din ceea ce ne face să ne ruşinăm, Umbra iese la iveală pe stadioane. În tensiunea mulţimii se strigă deseori vulgarităţi, uneori chemări la luptă şi, destul de rar, îndemnuri rasiste. Destul de rar în România, faţă de media europeană. Nu înseamnă că e mai puţin grav că se întîmplă, ci înseamnă că, dacă vrem să fim corecţi şi eficienţi, nu trebuie să supraevaluăm cantitatea, tocmai pentru a rămîne intransigenţi în faţa intensităţii răului.

În aceste condiţii, cum mai pot susţine că stadionul este, în România şi în Anglia, Italia sau Franţa, un epicentru de educaţie? Da, asta susţin. Pentru că, aproape de fiecare dată, cu o ritmicitate care te face să te gîndeşti la lupta internă a naturii umane, ceea ce rezultă după ce se recompun partea bună şi Umbra este firea umană autentică, înspăimîntător de fragilă şi graţios de caldă. E suficient pentru asta să aprinzi cîteva reflectoare.


0 comentarii 1601 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 451, 4-10 octombrie 2012

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cristina COMANDAŞU

Extraordinarul Daniel Barenboim

Extraordinarul Daniel Barenboim

Din fericire, am avut ocazia să-l vedem de mai multe ori la București pe extraordinarul pianist și dirijor Daniel Barenboim; la 73 ani, Daniel Barenboim pare neobosit și veșnic tînăr – proiectele sînt multe și împlinirile pe măsură. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI