Bătălia de la Aegina

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Bătălia de la Aegina jpeg

Din depărtare se vede o mare de bastoane agitate amenințător. Între ele mai răsare cîte un cadru care saltă într-un ritm și mai rapid. La cărucioare e de asemenea competiție. Unii mizează pe împingători, alții pe vaj­nicele lor brațe. Cele comandate electric bîzîie neobosite în cursa asta infernală. Toată scena e învelită într-un halou strălucitor, de-o parte marea, de ailaltă țărmul, iar între ele – armata asta de bătrîni care se agită și fug. O pereche de ochelari cu dioptrii mari sclipește ascuțit în lumina crudă a soarelui, un canin ranforsat într-o gură gîfîitoare prinde și el o rază, părul alb al tuturor, atîta cît mai e, flutură în goana nebună către burta dezgolită a unui feribot.

Cursa leagă o insulă de Atena. Durează cam o oră și ceva. Feribotul e din cele mari, care acomodează în măruntaiele lui deo­po­tri­vă oameni și tot soiul de mașini. Locuri ar fi pentru toată lumea. Numai că oastea de bătrînet nu are răbdare. Agitația și privirea hăituită a celor care vor să urce cît mai repede, cu prețul unui picior rupt, al unui cot dureros în coaste, al unui ochi vînăt sau al unei crize de splină, sînt contagioase. Anxietatea, nerăbdarea și teama cuprind imediat și restul celor care, iată, se împing și ei acum să urce primii. Nu există nici o miză, în afară, poate, de un loc mai bun. De stat ar avea fiecare pe unde să stea. Plus că priveliștea e atît de frumoasă, marea atît de albastră, iar țărmurile atît de spectaculoase, că te-ai întreba cine nu vrea să stea mai degrabă afară, pe punte, și să tragă în piept toată minunea de afară. Întrebare de turist, mi-am dat eu apoi seama.

Moșii și babele războinice erau greci sadea care se întoarceau de la un festival care se organizase pe insulă. Pentru Atenele dărîmate, pentru Poseidonii în baston, pentru Hermeșii care purtau în locul sandalelor înaripate niște pantofi ortopedici, pentru Afroditele șoldoase și șontîcăite, pentru Herele mioape, pentru Areșii care aruncau sulițe din scaune cu rotile, toată frumusețea de afară era banală. Banală, firească, cotidiană, a lor. Era la fel ca Mega-ul nostru din colț.

Evenimentul care îi mai anima era călătoria asta scurtă. Și nu toată. Interesantă și palpitantă era cursa de la început, spre locurile bune, și cea de la final – competiția primilor la ieșire. E limpede că nu doar bătrînetul epic grecesc e animat de asemenea comportamente. Aproape toți bătrînii pe care i-am observat par a se grăbi undeva, în asemenea situații. Lucrurile astea se văd în mic la urcarea și coborîrea din autobuze aglomerate. Ce m-a făcut acum să‑i remarc mai abitir a fost pur și simplu numărul mare al războinicilor în cadre și-n baston.

Gata să mor sufocată sub claia de moși și babe și sub greutatea propriului meu rucsac, gata să rămîn fără degetele de la piciorul drept tocate nemilos de un baston cu cauciucul cam ros și lemnul tare, mai că am fost pe punctul de a mă zbate și eu în șuvoiul tumultuos de omenire care se îndesa în acel feribot. Mă încercau sentimente la fel de războinice, mă uitam cu ură la bătrîna de lîngă mine care-mi băgase un cot ridat și al naibii de tare în coaste și la bătrînul care s-a cățărat pe podețul vasului ținîndu-se vajnic de rucsacul meu, ca apoi să mă depășească cu o lovitură de umăr. Moșul era și el în baston și n-avea fund. Arăta din spate ca un broscoi îmbrăcat în pantaloni cu betelia care îi ajungea pînă la piept.

De ce? – m-am întrebat. De ce nu mai avem răbdare cînd ajungem la bătrînețe? Unde ne grăbim? Pentru că după toată bătălia asta aprigă, odată așezat fiecare, s-a lăsat liniștea. Resentimentele s-au stins. Și ale mele. Mă lăudam că îmi place compania celor în vîrstă. Cursa asta de acum mi-a arătat că nici eu nu am răbdare. Că nu înțeleg și că nu am îngăduință pentru cei care nu mai au mult de stat prin viața asta, dar gonesc din toate puterile spre autobuze, ghișee, cozi și fisc. Am făcut ochii roată. Cîmpul de bătălie era, în sfîrșit, cuprins de liniște. Bastoanele luceau stins. Morții erau vii. Ne trăgeam cu toții suflarea în pregătirea marii bătălii a coborîrii la sosire. Trebuia să fim printre primii.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.