Barbari din toate timpurile

Publicat în Dilema Veche nr. 589 din 28 mai - 3 iunie 2015
Comunismul se aplică din nou jpeg

Că tot am avut săptămîna trecută un Dosar întreg în Dilema veche despre barbari, am şi eu o poveste de adăugat pe tema asta. O păţanie pe care am avut-o cu nişte muncitori dintr-o echipă de prospecţiuni geofizice, al căror şef mă nimerisem să fiu imediat după Revoluţie.

În acel sezon, echipa noastră fusese „condamnată“ să carteze geofizic Munţii Godeanu. Spun „condamnată“ pentru că munţii ăştia sînt într-o zonă foarte sălbatică, la nord-est de Munţii Cernei şi la sud-vest de Retezat, iar operaţiunea pe care o aveam de făcut presupunea multe eforturi. Una din marile probleme care s-au pus de la început a fost cazarea întregii echipe, formate din doi ingineri, vreo trei-patru tehnicieni, trei şoferi, un administrator şi încă vreo şase zilieri, dintre care cîţiva erau veniţi cu noi de la Bucureşti. Trebuia să găsim, deci, locuri de dormit pentru aproape toţi şi un sediu în care să instalăm birourile şi aparatele. Din motive strategice, pentru că trebuia să cartăm cei doi versanţi ai muntelui, care are o culme de peste 2000 de metri, am ales să stăm în locul în care se intersectau şoselele ce treceau pe la poalele muntelui, de-o parte şi de alta. Intersecţia asta se producea tocmai la Băile Herculane. Şefii noştri au rîs. Le-am explicat că nu vrem să ne mutăm mereu cu tot calabalîcul cînd în Cerna Sat, cînd în Cornereva, în funcţie de versantul pe care urma să-l acoperim cu reţeaua de măsurători. Ei erau sceptici că vom reuşi să ne cazăm la Herculane. Noi, inginerii, ne-am dus totuşi în staţiune în căutarea unei soluţii. Ni se dădeau nişte bani de cazare, care, la vremea aceea, acopereau din plin orice asemenea cheltuieli. Inflaţia încă nu începuse şi pe lîngă salarii aveam şi sporuri de altitudine, diurnă etc. Eu fiind şi şef, cîştigam, mi se părea mie, bani mulţi. E drept, abia terminasem facultatea şi nu aveam cine ştie ce responsabilităţi, dar am constatat că-mi puteam permite să stau la hotel şi să mănînc în fiecare zi la restaurant, şi tot îmi rămînea neatins mai mult de o jumătate din salariu. Am aflat apoi, cu o oarecare surprindere, că unii dintre tehnicienii şi muncitorii care-mi erau în subordine, cu sporurile lor de vechime, altitudine, muncă grea şi altele, cîştigau cel puţin de două ori mai mult decît mine. În condiţiile astea, în naivitatea mea, mi-am zis că putem sta cu toţii la hotel.

Oamenii au crezut că asta e ceva provizoriu, pînă cînd vom găsi vreun cămin, ceva, să ne mutăm. Şefii de la Bucureşti rîdeau mai departe, ştiau ei bine de ce, uimiţi totuşi că găsiserăm locuri la hotel. Şi am stat aşa vreo două săptămîni. Totul părea perfect. Ca într-o vacanţă în care ne găsisem hobby-ul de a face o hartă gravimetrică. La un moment dat însă, am observat că muncitorii mă salutau cam printre dinţi. Ceva părea să-i preocupe şi se întunecau la faţă cînd dădeau cu ochii de mine. Nu prea înţelegeam ce se întîmpla. Îi supărasem cu ceva? Să fi fost vreo chestie de natură politică? Era în 1990 şi ei ţineau cu FSN-ul. Să fi aflat că mie nu-mi plăcea FSN-ul defel?

Într-o bună zi, m-am trezit cu ei toţi adunaţi într-un mod cam nefiresc în parcarea unde ne ţineam maşinile. Figurile lor aspre erau încruntate. Păreau în pragul unei adevărate revolte. I-am întrebat ce-i frămîntă. Un şofer, pe nume Dăianu, s-a apropiat frămîntîndu-şi căciula în mînă. „Păi, domn’ inginer, noi cît mai stăm aşa, la hotel?“ „Adică, nu vă convine?“ am întrebat eu, de-a dreptul uimit. „Cum să ne convină, că noi nu ne mai ajungem cu banii. Păi ce, noi am venit la muncă sau să stăm la hotel? Avem copii şi neveste acasă.“ „Măi, omule, dacă printr-o minune găsim toţi locuri să stăm în gazdă pe la oameni, nu crezi că ne-ar lua cam tot atît?“ „Da, domn’ inginer, da’ aşa nu se mai poate. Dacă vine femeia mea la mine să mă viziteze, că tre’ să fie săptămîna viitoare, şi vede că eu stau la hotel, ce părere îşi face?“ Ei bine, abia atunci am început să pricep. Nu banii erau problema. Ei oricum nu să facă economie se gîndeau. Ştiam că erau în stare să-şi piardă tot salariul (cît de mare era) într-o noapte, la poker, sau să-l dea pe băutură. Nu erau străini nici de dezmăţuri şi nici de aruncatul banilor pe distracţii. Confortul de la hotel n-avea cum să nu le placă. Dar teama că familiile vor afla că stau la hotel îi neliniştea. Ar fi fost ca şi cum le-ar fi descoperit dintr-odată toate viciile. Cu rare excepţii (cel mult o dată pe an, cînd eşti cu familia în concediu), hotelul însemna pentru ei depravare, baruri la îndemînă, distracţii, eventual femei. Lucruri pe care ei oricum le-ar fi făcut, dar nu la hotel. În mentalitatea lor rurală, hotelul era un loc rău famat.

Cu aşa o concepţie nu te puteai pune, aşa că a trebuit să ne mutăm cu toţii. Am găsit un fel de colonie muncitorească la marginea staţiunii, unde nici apă caldă nu era (făceam baie într-un pîrîu). Stăteam în nişte barăci mizere, în care ei puteau seara să chefuiască „muncitoreşte“ după plac şi fără a-i putea suspecta cineva de huzur. Aşa era clasa muncitoare abia ieşită din comunism. Mă gîndeam că la 25 de ani de atunci, lucrurile s-au mai schimbat, că pînă şi oamenii din medii mai sărace au mai fost prin Spania sau Italia, în construcţii, la căpşune, şi s-au mai cizelat.

Recent însă, o amică mi-a povestit cum s-a chinuit cu nişte meşteri pe care i-a avut în casă pentru nişte reparaţii. Luptele obişnuite pe care le ştim foarte bine, pentru că nu e om (civilizat) în ţara asta să nu se fi lovit de aşa ceva. În fine, dincolo de problemele legate de seriozitatea şi competenţa lor, ea a încercat să-i trateze cît mai bine. Le-a dat în fiecare zi să mănînce. Ei n-au apreciat, se pare, prea mult acest lucru. De exemplu, au lăsat neatinsă o savuroasă conopidă în sos bechamel. Pentru ei, ce vedeau în farfuria aceea apărea drept foarte straniu. Şi apoi, ei veniseră să muncească – nu-i aşa? –, nu să facă experimente culinare. „Gazda“ şi-a înţeles imediat greşeala. Era ceva prea rafinat pentru gusturile (sau mentalităţile?) lor. Se pare că noi generaţii de barbari apar întruna. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.