Taxi de zi. În urma unei discuții despre politică. „Domnu’, io nu mai mă duc la votat. Că n-are nici un nonsens. Părerea mea. Adică, la ce să mă duc io acolo? Decît ca să mă duc? Păi, așea, mai bine-mi văd dă treaba mea, și nu mă duc. Înțelegeți cum zic io? Că tot ăștia iese“. Care ăștia? La cine vă referiți? „Cum care ăjtea, domnu’?! Ăjtea toți care e și acuma“. Vă referiți la PSD? „Io sper că sînt foarte clar ce vă spun! Nu, domne, pesedeu’! Io cînd zic toți, zic toți! Deci toți care e acolo la Casa Poporului“. Păi... n-au cum să cîștige alegerile absolut toți. Unii iau mai multe voturi, alții mai puține. Unii sînt la putere, alții în opoziție. „Ce vorbiți?! Da’ ce, domnu’, io am gumă-n păr? Mă vedeți, așea, mai prost? Mai față palidă? Adică, io nu-nțeleg cum merge treburile aicea?“. Iertați-mă, n-am vrut să se înțeleagă așa ceva! „Păi, domnu’, io fac taximetrie dînainte de Revoluție. Adică credeți că io sînt prost și nu mă duce capu’ la ce face ăjtea? Credeți că io nu știu cum e cu alegerile ăstea? Păi, nu contează, domnu’, cine cîjtigă! Că ei îj face ale lor cum vrea. Adică io acuma sînt la putere, io iau mai mult. Da’ te las și pă tine să iei un pic. Că dup-aia poate vii tu la putere, și mă lași și pă mine să mișc o țîră dîn buric. Să mai iau și io cîte ceva, ce rămîne dă la tine. Ei n-are treabă, dă fapt. Că nu contează dacă ej la putere sau la opoziție. Ej la Casa Poporului? Înseamnă că ej la putere! Ai fost jmecher și ți-a ieșit lucrarea să ajungi acolo? Ai mașină, ai elea-elea, ai tot ce trebuie, banu’-ban, pensia-pensie, nu mai ai treabă. Adică, credeț’ că ei nu vorbejte-ntre ei, p-acolo, pă la casa lu‘ Nea Nicu? Că ăla n-a apucat, săracu’. Da’ și ăla erea un nenorocit. Și nu el, cît ea. În fine... Credeț’ că ei nu vorbejte-ntre ei? Uite, bă, cum facem! Cutare, cutare, io îz las și ție un pic acuma, că io iau mai mult, că sînt la putere. Da’z dau și ție. Dup-aia, cînd vii tu la putere, îmi dai și tu mie o țîră dîn ce iei tu. Înțălegeț’ cum vine treaba? Deci, pă mine să nu mă ia nimeni la unjpe metri cu d-astea, cu puterea și opoziția. Că n-am venit cu pluta. E una ș-aceeaș’ treabă, după cum să-nțelege ei. Să duce la televizor, să ceartă, să vadă prostu’, să țină ba cu ăla, ba cu ăla, da’ ei dup-aia bea o bere amîndoi și să rîde. Că are și dă cine. Că e atîțea care pune botu’... Deci proști, ca omu’ dă zăpadă! Că face ăjtea ce vrea cu ei. Pă mine nu mă prinde pă la votat, că io nu pun botu’ la caterinca lor...“. 

Taxi de seară. Curat, parfumat. „Să mă credeți, vă rog, că dac-aș mai avea măcar un patruș...cinci de ani, aș pleca fără nici o discuție. Nici n-aș sta să mă gîndesc. Vă spun foarte cinstit. Eu nu pot să mă plîng. Nu pot să zic că mi-e frică de ziua de mîine. Nu asta e problema. N-avem copii ai noștri, creștem un nepot, în fine... o tragedie. Dar e foarte bine acum. Măcar pentru el. Dar și pentru noi. Pentru că, totuși, e alt respect acolo. Știu, că am fost peste tot. De ani de zile mergem peste tot. Nu e perfect nicăieri, vă dați seama. Dar e alt respect. Asta discutam și cu soția, în Danemarca, Suedia, te simți alt om. Poate că nu e decît de fațadă respectul lor, dar știți ce?! De ce să mă deranjeze fațada? Care e problema? Știți cum e? Măcar mi se dă impresia că sînt respectat. Asta nu înțelegem noi, aici. Deși, vă rog să mă credeți, părerea mea e că e respect din educație, nu de fațadă. Asta n-avem noi aici. Că l-am auzit la radio pe un domn pe care îl respect foarte mult ca inteligență și... Deci, pentru oameni de-ăștia, toată stima! Și zicea dînsul la radio că avem tendința să exagerăm, să umflăm, cînd e vorba despre noi, și să zicem că aici e cel mai rău, cînd, de fapt, e destul de asemănător cu ce e pe la alții. Vedeți?! Deși am tot respectul pentru dînsul, nu sînt de acord. Poate că ne liniștește cumva comparația asta. Poate că face bine la starea de spirit, la dispoziție, să te gîndești că nu sîntem cel mai rău, că nu sîntem ultimii, cu bulgarii și albanezii. Dar nu poți să spui că e la fel ca la alții. Credeți-mă, am fost acolo, cred că nu e țară în Europa unde să nu fi fost. Plus Canada și America. Nu avem nici o asemănare, din păcate. Pe mine nu mă interesează că sînt excremente de cîine pe trotuar, la Paris, sau că e mizerie la Berlin, după lăsarea serii. Și, ce să vezi, ne asemănăm... Nu. Nu ne asemănăm deloc. Dacă începem comparația de la respect, sîntem de pe alte planete. Cu tot respectul, v-am spus, dar nu sînt de acord cu dînsul.“

Taxi de noapte. Tîrziu. Discuția începe din fracțiunea de secundă în care am închis ușa mașinii. „De la mițocoțo, nepoate?“ Pardon? Scuze, dar n-am înțeles ce-ați zis. „Adică de la o blăniță, nepoțele?“ De la o...ce?! „Bă, ej cu capu?! De la un sex, o vrăjeală, ceva? Că, dacă ai rămas decît cu vrăjeala, ej fraier!“ Omul rîde sănătos, din rărunchi, parcă ne-am ști de-o viață. Și e ferm convins că știe el de unde vin la ora aia. „Bă, ej cu capu’?! Femeile, toate, sînt decît pă interes! Ascultă-mă ce-z spun io ție, acuma! Să pleci cu ceva învățat, cînd te dai jos dă la mine dîn mașină! Deci nu să egzistă femeie care să nu fie după bani! Unele e mai ale dreacu ca radarele ălea dîn filme, cînd aude dă bani sau știe ea că e pă pricopseală. Zici că are antene, nu urechi! Banu’! Dă-le banu’, și face pentru tine ce vrei! Și te știe dă la distanță dacă ai material sau nu. Deci, ascultă-mă pă mine, bagi cardu’ la bancomat în haimanale d-astea, și vezi cum fuge banii dîn cont ca cînd ai pune benzină la alimentare.“ Rîde, din nou, cît se poate de fericit de propria lui înțelepciune. Și bate în volan ritmul cuvintelor. „Toate, toate, nejte haimanale, numa’ după bani!“ Îndrăznesc să-l întreb: Chiar și soția dumneavoastră? „Bă, ej cu capu?! Păi aia e prima dîn lume! Dă cînd am luat-o, le studiez pă toate! Una nu egzistă să fie altfel! Toate, dăcît după bani! Să ții minte asta dă la mine!“.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.