Argo şi obolul

Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
Argo şi obolul jpeg

Fiecare crește cu postere diferite pe ușă. Argonauții, de exemplu, sînt cu totul alt ideal eroic decît războinicii din Iliada. Ambele mituri au, ce-i drept, în centru o expediție panelenică de elită în țări străine – primii se duc în Colhida (coasta orientală a Mării Negre), ceilalți în Anatolia (mai precis, lîngă Dardanele). În amîndouă, după atingerea obiectivului (obținerea Lî-nii de Aur, respectiv cucerirea Troiei) urmează o întoarcere cu peripeții. Dar cele două povești utilizează sisteme de operare foarte diferite. Pentru argonauți nu există nici loialități contractuale, nici urgențe militare, ci mai degrabă plăcerea călătoriei împreună. Mulți au puteri supranaturale, ceea ce pentru un erou de la Troia n-ar fi fost fairplay. În paranteză, unul din argonauți este Lynkeus, care are abilitatea de a vedea prin ziduri și prin pămînt, ceea ce l-ar putea face un fel de sfînt patron al arheologilor, sau în orice caz al celor ce fac cercetări geofizice.

Mai relevant e că șeful expediției argonauților este Iason, cel care s-a priceput să-i „capaciteze“, să-i invite la același concert. Starul micenian, încruntat marțial, de la Troia lasă deci loc unui erou al managementului, al resurselor umane și diplomației. Iason are și cu totul altă atitudine față de femei – fără care ar eșua – în vreme ce în Iliada ele sînt doar obstacole în calea gloriei. Medeea, fiica regelui Aietes din Colhida, fără ajutorul căreia Iason n-ar fi obținut Lîna de Aur, are un rol de primă mînă în mit, ca nici o femeie din Homer. Pe de altă parte, prin dorința ei de putere, dar și setea de răzbunare și etica succesului, Medeea e văzută de greci ca o natură masculină (azi recuperată adesea în cheie feministă). La Euripide, cînd ea îl pedepsește pe Iason, soțul infidel, o face nu pentru că dragostea i-a fost înșelată, ci din cauză că onoarea ei e lezată. Aș zice că printre argonauții descriși în epopeea lui Apollonios din Rhodos, Medeea e cel mai „homeric“ erou, atît prin nemăsura ei, cît și prin talentul retoric. Sigur că ea folosește și magia, ceea ce nu e în spiritul Iliadei, dar numai după ce încearcă mai întîi soluții de manipulare psihologică.

Pe cît de plină de crime e traiectoria ei biografică, pe atît mi se pare că arta antică face din Medeea o eroină tragică încă mai mult decît a făcut teatrul: pe vasele pictate e profund însingurată și chinuită, prizoniera propriei ei lumi violente, maniacale, întotdeauna izolată de celelalte personaje, cu care nici o atingere firească nu este posibilă. Iason, în schimb, e de obicei reprezentat fie atacînd dragonul care păzea Lîna de Aur (sau înghiţit de el), fie împreună cu Medeea, adevărata figură centrală, am impresia, a mitului argonauților. Love hero neajutorat și non-violent, un tehnocrat al consensului, Iason e, la Apollonios, o reinterpretare elenistică în cheie romantic-diplomatică a eroilor arhetipali ai lui Homer. Spun reinterpretare pentru că, deși mitul e cunoscut încă înainte de Homer (formal, cei cam 50 de participanți – Heracle, Tezeu, tatăl lui Ahile etc. – aparțin unei generații de dinaintea războiului troian), el devine foarte popular abia cînd e rescris, în secolul III î.Hr., de Apollonios din Rhodos.

Arheologii au găsit de curînd la Pichvnari (numele antic e necunoscut), pe coasta orientală a Mării Negre (în sud-vestul Georgiei), un cimitir „grec“ din secolele V-IV î.Hr. lîngă cel al unui oraș din regatul Colhidei cam tot de-atunci. Necropolele ocupă mai mult de 20 de hectare, azi în mare parte aflate sub o plantație de ceai abandonată. Nicăieri altundeva în zona pontică nu s-a identificat practica așa-zisă a „obolului lui Caron“ la o dată așa timpurie. În gura mortului (fie grec, fie localnic) se așază o monedă cu care să-l plătească pe barcagiu pentru a fi trecut în lumea de dincolo. Într-un raport de la Pichvnari de acum cîțiva ani găsesc un caz în care în gură se așezaseră vreo zece monede. Obiceiul se păstrează și în epoca elenistică, dar și cînd situl e reocupat după un abandon de cinci sute de ani, în secolul IV d.Hr.

Distincția asta etnică netă (iar nu, să zicem, socio-economică), ce apare în publicațiile arheologilor britanici și georgieni, între cele două cimitire alăturate, doar pentru că unele morminte (ale „grecilor“) sînt mai bogate, altele (ale „localnicilor“) mai sărace, sau unele au mai multe obiecte grecești, altele mai puține, e destul de păcătoasă în arheologie. Ce-i drept, deși oasele nu se păstrează din cauza acidității solului, anumite diferențe de orientare și de poziție a corpului par să fi fost reconstituite din amprenta oaselor în sol și din faptul că monedele din gură interacționează uneori cu dinții și fac să se păstreze un pic de smalț dentar. Dacă necropola chiar e a grecilor, atunci, cu sutele ei de morminte clasice, ar fi una din cele mai bine păstrate din zona pontică și singura necropolă grecească din Transcaucazia.

La data la care grecii interacționau la Pichvnari cu localnicii, legenda argonauților era, spuneam, deja formată. Dar cu siguranță că înflorirea pe coasta Colhidei a unui asemenea oraș, probabil asociată inițial cu turarea motoarelor Atenei în Marea Neagră în vremea lui Pericle, a readus Lîna de Aur în topul fantasmelor, lucru tradus mai tîrziu în apariția influentei cărticele a lui Apollonios din Rhodos. Iliada era o exaltare a războiului aristocratic. Voiajul pe nava Argo – un mit al colonizării remixat ca o cruciadă a prieteniei. Fiecare cu follower-ii lui. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.