S-a rîs cu poftă, acum cîteva săptămîni, atunci cînd o avocată le-a declarat reporterilor de televiziune că un politician cunoscut, clientul ei, a cerut eliberarea condiţionată din închisoare pentru că ar fi prestat activităţi în folosul public, ţinîndu-le deţinuţilor cursuri de analfabetizare. Şi s-a rîs pe bună dreptate: nu doar pentru că situaţia descrisă printr-o confuzie involuntară ar fi fost absurdă, ci şi pentru că descrierea se potrivea de fapt cu mai multe dintre bănuielile publicului. Cele mai bune jocuri de cuvinte şi cele mai spectaculoase lapsusuri comice sînt acelea în care un scenariu, la prima vedere neaşteptat, îşi găseşte o motivare în temerile sau obsesiile noastre mai mult sau mai puţin secrete. Surpriza comică a cursurilor de analfabetizare leagă fire adînci ale suspiciunii, confirmînd ceea ce mulţi optimişti bine informaţi gîndesc astăzi despre politicieni, despre seriozitatea motivelor de scurtare a pedepsei, ba chiar şi despre învăţămîntul naţional.

Sintagma cursuri de analfabetizare are deci toate şansele să rămînă în memoria colectivă, unde s-a instalat destul de bine în ultimul timp şi formula tehnică analfabetism funcţional. De fapt, termenul analfabetizare circulă de mai multă vreme, chiar dacă dicţionarele noastre generale nu-l înregistrează; format prin analogie, pornind de la elemente deja existente ale aceleiaşi familii lexicale (alfabetizare şi analfabet), termenul este perfect acceptabil, dacă e folosit în sens figurat şi ironic. În sensul propriu, e cam greu de imaginat cum şi de ce ar putea fi cineva învăţat să uite alfabetul; în sens ironic, cuvîntul denumeşte însă un proces de infantilizare, de scădere a nivelului intelectual şi cultural: „o sarabandă a politicilor de analfabetizare funcţională a liderilor şi viitorilor lideri autohtoni“ (informatorulmoldovei.ro); „proces de analfabetizare şi deznaţionalizare“ (jc.md); „învăţămîntul se îndreaptă spre un proces de analfabetizare“ (jurnalulbtd.ro) etc. Alte cuvinte din aceeaşi familie lexicală aveau deja sens figurat; acesta este cel mai bine fixat la analfabet, pentru care dicţionarul academic nota deja în 1913 accepţia peiorativă „ignorant; incult“, reluată şi de DEX.

Analfabetizare se foloseşte însă şi într-un mod nepotrivit, în locul termenului analfabetism. Forma de abstract verbal (cu terminaţia -izare) conţine ideea de proces, inadecvată atunci cînd intenţia este de a se vorbi pur şi simplu de o stare de lucruri, în sens propriu, ca în exemplele „potrivit UNESCO, România e pe locul doi în Europa ca nivel de analfabetizare“ (monitorulcj.ro); „la nivelul comunei Grăniceşti nu există copii neşcolarizaţi, rata de analfabetizare fiind zero“ (comunagranicesti.ro); „Comisia Europeană (…) a trimis în Peninsulă o echipă de specialişti «pentru a găsi modalităţi de îmbunătăţire a gradului de analfabetizare»“ (romania-actualitati.ro).

În acest caz, pentru improprietatea semantică nici măcar nu putem da vina pe traduceri. Ultimul exemplu citat trimitea la un comunicat de presă al Comisiei Europene, din categoria documentelor disponibile în toate limbile Uniunii. Traducătorii în română procedaseră foarte corect, alegînd termenul alfabetizare pentru procesul pozitiv şi pentru rezultatul său – „alfabetizarea ne poate ajuta să creăm economii puternice“, „experţi în alfabetizare“, „creştere a nivelurilor de alfabetizare“ –, dar analfabetism pentru starea negativă, de insuficienţă: „combaterea analfabetismului“, „analfabetismul împiedică creşterea economică“. Soluţii similare se găsesc şi în versiunile în alte limbi, care recurg tot la cuvintele cu îndepărtată sursă grecească: în italiană (alfabetizzazione şi analfabetismo), spaniolă (alfabetización şi analfabetismo), germană (Alphabetisierung şi Analphabetismus) etc. Engleza îşi foloseşte termenii proprii, de sursă latină – literacy şi illiteracy –, iar versiunea franceză oferă o soluţie mixtă – alphabétisation şi illetrisme (deşi dicţionarele – de exemplu, Trésor de la langue française informatisé – cuprind şi cuvîntul analphabétisme).

Lapsusul care produce o confuzie – adesea foarte periculoasă! – între un termen şi antonimul său este destul de întîlnit în oralitate, în vorbirea mai puţin supravegheată. Confuzia între alfabetizare şi analfabetizare nici măcar nu e nouă. Ilie Rad citează un exemplu similar, din presa de dinainte de 1989: „astfel, într-un număr din Dobrogea nouă, s-a scris că, pe lîngă o anumită şcoală, funcţionează «şi un curs de analfabetizare»“ (Cum se scrie un text ştiinţific, ediţia a doua, 2008, p. 235). 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).