Alt articol academic anapoda

Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Alt articol academic anapoda jpeg

Dacă într-un roman îți poți, teoretic, permite să începi lent ca să dai lovitura, chipurile infinit potențată, la pagina 100, într-un articol academic trebuie să începi prin a spune clar ce crezi tu că aduci nou față de cercetările de pînă acum. Asta presupune să spui din capul locului ce vrei să demonstrezi și cum ai de gînd să faci asta. Nimic mai enervant decît articolele care însăilează povești, făcîndu-te să te întrebi după fiecare propoziție „Așa, și?“. Autorii lor par să creadă că avem obligația să citim tot textul cu atenție ca să aflăm dacă nu cumva e ceva interesant sau trebuincios în el. Dacă vi se pare că e nedreaptă critica mea bazată doar pe primele rînduri dintr-un articol, o să-mi fac situația și mai grea spunînd că mă enervează și titlurile de un ermetism suprem, pe care le văd din ce în ce mai des în literatura de specialitate, de genul „«…la care olandezul: cine, eu!?»: Caligula, vătraiul și taxa pe bon sauvage. O perspectivă dinspre fiziologia culturii ca act administrativ“. Iar ca să sar acum de la începutul articolului tocmai la sfîrșit, ar fi două vorbe de zis și despre obsesia bibliografiilor foarte recente – nimic mai vechi de anul 2000 – ca să fii „la zi“. E excelent să cunoști cele mai recente descoperiri și interpretări, dar uneori sub religia intolerantă a bibliografiei foarte recente se ascund, de fapt, alte lucruri: 1) o înțelegere superficială a evoluției domeniului, 2) un accent pe ambalajul ideilor, iar nu pe substanța lor și 3) o perspectivă strict punctuală asupra problemei. Nu zic că dacă scrii un articol despre metataxonomia gestionării conflictelor trebuie să purcezi de la Sun-Tzu, dar nici să crezi că studiile biblice își au originea în anuarul pe 2001 al catedrei de profil a universității din Urbana-Champaign. Uneori am impresia că jumătate din efortul cercetătorilor din științele umane merge spre studiul științei respective, iar cealaltă jumătate merge către studiul artei de a lăsa impresia că ești extrem de competent. Citesc multe articole de arheologie și istorie veche în care văd că eleganța stereotipă a discursului și aparenta bogăție a informației merg mînă-n mînă cu o absolută lipsă de substanță – cu alte cuvinte, că știința devine tot mai retorică.

În ce privește ce se întîmplă în articolul propriu-zis, mai notez cîteva greșeli simptomatice, care adică, de obicei, subîntind niște hibe de gîndire. Încep cu una banală – nimeni n-ar trebui să piardă vremea zicînd: „din cauza spațiului /timpului redus, nu voi intra în întreaga complexitate a subiectului, despre care s a scris enorm și care este mult prea important pentru a putea fi prezentat fie și numai pe scurt“. Dacă spațiul/timpul chiar e redus, ar fi mai bine ca, în loc de acest captatio ieftin, să ne dai două detalii în plus despre problemă. Nimic nu e atît de uriaș încît să nu poată fi prezentat și pe scurt, în afară, evident, de ego-ul unor autori. Altă eroare e, cred, cînd un autor nu preîntîmpină obiecțiile cititorului, adică nu încearcă să găsească singur punctele slabe sau aparent slabe ale raționamentului pe care îl propune. Propria lui demonstrație i se pare fascinantă, îl subjugă. Un alt lucru care nu mă încîntă este cînd autorul inventează cuvinte pentru chestii care au deja nume. Situațiile în care inventarea unui cuvînt nou a contribuit la avansarea înțelegerii unui subiect sînt puține. E-ntr-un fel ca și cum ai argumenta că ești mai aproape de deschiderea unui cadou dacă îl împachetezi mai întîi în încă un ambalaj, mai colorat. M-aș lipsi, de asemenea, bucuros de dimensiunea de manifest a unor texte academice ambițioase, în care ni se spune că a sosit timpul să nu mai facem arheologie așa de naiv, sau sociologie atît de subiectiv, sau, știu eu, filozofie ignorînd faptul că realul nu este un deșert și problemele oftalmologice ale lui Lacan. Ăsta mi se pare echivalentul antrenorului care zice: băieți, dați cît mai multe goluri. Prefer să-mi arăți concret cum anume aș putea, de azi, să fac arheologie fără să mai fiu naiv, așa cum în mod condamnabil am fost atîta timp. Îmi sună prost și cînd un autor dă impresia că ară un ogor pe deplin înțelenit, că el e singurul care se luptă să facă o breșă luminoasă în noaptea neagră a subiectului. Căci adevărul este că tot ce atingem a fost deja manipulat în mod arhicompetent de cohorte întregi de oameni înzestrați, și cititorul trebuie să vadă că sîntem conștienți de chestia asta. Profit de ocazie ca să zic că, după mintea mea, în cercetarea socio umană soluția nu e să mergi la amănunte din ce în ce mai mici, atît de mici încît au putut scăpa pînă acum atenției greilor domeniului, ci din contra, să îndrăznești mai mult, să nu-ți fie teamă să încerci o teorie complet nouă.

Celor care doresc să aprofundeze subiectul, le recomand articolul meu „Chanel, Coco și Stravinski, Igor: Abdekunkus, the clarion call și fireturile lui Caravaggio. Este 1920 în trecut sau în viitor?“. Nu pot să vă spun despre ce e vorba în el, nici măcar foarte pe scurt, pentru că spațiul tipografic e extrem de prețios, pot să zic totuși că aduce o contribuție importantă la ceea ce aș numi anapodologie științifică. Pentru că așa ca pînă acum nu se mai poate! 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.