A fost odata ca niciodata Iugoslavia

Publicat în Dilema Veche nr. 122 din 25 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Îmi asum o aproape dureroasă nostalgie după Iugoslavia şi, în virtutea ei, nici măcar încercînd s-o maschez, am amintit aici, în ultimii ani, filmele lui Kusturica, televiziunile belgrădene ale anilor '80, pe victoriosul Tito şi pe perdantul Miloşevici, basketball-ul lui Cibona Zagreb & Crvena Zvezda Beograd, tenisul lui Goran Ivanisevici, pop-rock-ul cîntat de Bjelo Dugme, Parnja Valjak, Boris i Nocÿna Straja sau Riblja Cÿorba, automobilul Yugo (un fel de Logan pe piaţa occidentală de acum două decenii), Olimpiada de Iarnă Sarajevo '84, fotbalul plavilor, guma de mestecat croată şi - la urmă, dar nu ultimele pe lista preferinţelor mele - inubliabilele, indescriptibilele şi aproape interminabilele picioare ale cîntăreţei sîrboaice Lepa Brena. Ei bine, praf şi pulbere s-a ales, în doar cîţiva ani, de ţara care făcea posibile în pace şi prosperitate cele de mai sus. Liberalismul comunismului iugoslav s-a topit într-o crîncenă anarhie post-comunistă, naţionalismul tembel a pus stăpînire pe federaţia în care cosmopolitismul luminat era singura religie comună, bogăţia gospodăriilor construite cu bani cîştigaţi în Germania, Austria sau Italia (pe cînd YU era singura firmă socialistă ai cărei cetăţeni nu erau trataţi ca vitele închise-n ţarc) s-a pierdut sub bombe cîte nici măcar Hitler nu aruncase pe-acolo şi sub tiruri de sniper-i mai ucigaşi decît Gestapoul. Eşecul Iugoslaviei este eşecul unui vis: ideea la început masonică şi permanent intelectuală a unei uniuni libere a slavilor de sud, un fel de stat-esperanto în care etnii şi religii se scuturau de marotele diferenţei şi făceau din asemănări o obsesie. Acum 20 de ani, Iugoslavia era de departe cel mai apropiat de Occident stat socialist şi nu mi-aş fi închipuit vreodată că nu ei ar fi primii care să-şi lege dinarul de moneda europeană, despre care începuse să se vorbească, nu ei ar fi cei pe care NATO i-ar invita, dacă s-ar pune problema să invite estici, sau că nu ei ar intra, la o adică, într-o atunci doar posibilă Uniune Europeană lărgită. Dar dracul şi alţi diavoli de ocazie şi-au băgat coada; în federaţie ura a ajuns, rapid, la fineţuri de artă şi filigran. La începutul acestei săptămîni, într-o animaţie de zile mari, pe un fond de entuziasm naţionalist pînă la urmă de înţeles - chiar dacă nu şi de apreciat, din perspectiva ideilor moderne europene -, Muntenegru şi-a votat separarea de Serbia. Un ultim (?) act dintr-o mare agonie. Eu mă gîndesc, cu simpatie, la acei 7% cetăţeni ai fostei Iugoslavii care, la unul dintre sondajele primilor ani '90, în timp ce toţi ceilalţi îşi descopereau/inventau origini etnice care de care mai vechi şi mai pure, s-au declarat (nu sîrbi, croaţi, bosniaci, sloveni, muntenegreni etc., ci), simplu, iugoslavi. Ce s-a întîmplat cu această paşnică şi dezamăgită comunitate? Cum am putut asista, noi, europenii, pasivi, la extincţia acestei minorităţi - atunci cînd le apărăm pe toate celelalte? Mai înainte de a se uni toate etniile continentului cu ochii la Bruxelles, undeva, în Balcani, cîteva etnii se uniseră privind spre Belgrad. N-a mers. Dar, repet: ce s-a întîmplat cu cei ce-au crezut, pînă în ultima clipă, că încă se poate? Cu cei care au sperat, pînă la capăt, că nu-i totul pierdut, că nu-i posibil ca răul să meargă spre mai rău, că răzbunările nu vor ţine loc de Constituţie, iar corul de înjurături reciproce nu va ţine loc de imn naţional? Ce s-a întîmplat cu aceşti 7% iugoslavi ai Europei? Dintre toţi vecinii noştri de pe hartă şi din proverbe, Iugoslavia a fost, după '90, caz aparte: le-au rămas tefere toate caprele şi, în schimb, le-a murit toată familia. Şi capul capetelor răutăţilor (cum o văd toţi) e Serbia. Serbia, părăsită pe rînd de toţi federaţii de mai ieri; Serbia, în care încăpăţînarea duce la sinucidere şi în care solidaritatea duce la complicitate în păcat - de unde incapacitatea (şi nedorinţa) de a colabora spre extrădarea unor acuzaţi de crime de război; Serbia, ţara ajunsă ţap ispăşitor, oaie neagră, loup garou şi orice animal vă mai imaginaţi disponibil în bestiarul imaginar. Serbia, a cărei criză kosovară abia stă să reînceapă (asta pentru că n-or fi sîrbii îngeri, e clar, dar nici albanezii nu-s mieluşei). În ultimele săptămîni, presa occidentală a vorbit, uimită, despre un film artistic - Karaula (Punct pe graniţă) -, coproducţie a unor studiouri din statele ex-iugoslave. Cei care se împuşcau pînă mai ieri se distrează acum la un lungmetraj a cărui acţiune curge în 1987, prin povestea halucinantă a unui ofiţer de la un plicticos post de pe graniţa iugoslavo-albaneză care, căpătînd o boală venerică dintr-o escapadă, decide să se trateze departe de ochii soţiei şi, printr-o înlănţuire de stupizenii şi printr-o tragi-comică relaţie cauză-efect, pentru a-şi masca absenţa casnică, declară stare de asediu pe graniţă (ameninţînd că "vin albanezii!") şi duce populaţia locală sub psihoza războiului. Bănuiam eu că nişte sifilitici au omorît Iugoslavia! Acum, nu-mi rămîne decît să aştept Cupa Mondială la Fotbal. Peste două săptămîni, eu voi ţine cu naţionala (!) sîrbo-muntenegreană. Imaginaţi-vă ce-ar fi ca ea să cîştige trofeul! Pentru prima dată în istoria cunoscută a umanităţii, a mingii şi a fotbalului, un campionat mondial ar fi cîştigat de echipa unui stat care nu există.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.