În multe limbi, cuvintele care desemnează ceaţa dezvoltă în mod firesc sensuri metaforice, stabilind o analogie între fenomenul atmosferic şi o stare psihică de tulburare, de confuzie, de derută. Expresiile româneşti care conţin cuvîntul ceaţă nu sînt însă prea vechi. În dicţionarul Academiei (Dicţionarul limbii române, Litera C, 1940) este preluată, din culegerea lui I. Zanne, Proverbele românilor, doar construcţia considerată regională (din Oltenia) a avea ceaţă în creieri, cu sensul „a fi beat“. Mintea înceţoşată şi ochii înceţoşaţi pot avea, totuşi, mai multe cauze – de la excesul de băutură la simpla oboseală. Expresiile familiare a băga în ceaţă pe cineva, cu înţelesul „a nedumeri, a deruta, a dezorienta“ şi a fi (sau a rămîne, a lăsa) în ceaţă, adică „a fi (sau a rămîne, a lăsa) nelămurit, nedumerit“ sînt foarte răspîndite, dar şi ele par destul de noi. Au început să apară în presă pe la începutul anilor ’90, dar circulau deja în oralitatea familiară: „Sălile de limbi străine m au băgat cu totul în ceaţă. America şi mai mult nu!“ (Opinia studenţească, 15, 1991); „Cel care l ascultă pentru prima oară rămîne total în ceaţă“ (G. Arion, Pe ce picior dansaţi? – Misterul din fotografie, Bucureşti, 1991); „M a lăsat mai în ceaţă decît eram înainte de a i vizita bîrlogul“ (ibidem). Există şi completări expresive ale verbelor a dispărea sau a (se) pierde, prin locativul în ceaţă, construcţiile dezvoltate, cu sensul „a dispărea sau a (se) pierde cu desăvîrşire, fiind folosite ironic, atunci cînd dispariţia are un caracter intenţionat şi vinovat: „Reuşeşte să dea ţeapă consecinţelor dispărînd definitiv în ceaţă“ (Academia Caţavencu, 4, 1992); „Mai plasez şi scule pă care le fac pierdute în ceaţă“ (Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş, Femeia în roşu, 1990, p. 149). Descrierea dispariţiei se poate amplifica şi mai mult, printr-o comparaţie glumeaţă – ca măgarul în ceaţă: „Investitorii au dispărut ca măgarul în ceaţă!“ (titlu, prosport.ro); „Aşa dispare măgarul în ceaţă“ („declaraţie politică“ în Camera Deputaţilor, 16.12.2003). Dicţionarele de argou din ultimele decenii (Nina Croitoru Bobârniche, 2006; George Volceanov, 2007) au înregistrat şi expresiile a mirosi a ceaţă – „a fi beat“, formulă metonimică legată probabil de mai vechea ceaţă din creieri , precum şi a avea ceaţă în stomac – „a-i fi foame“, în care motivaţia e mai curînd metaforică, pornindu-se poate de la inconsistenţa ceţii.

La toate acestea s-a adăugat, nu de multă vreme, o expresie familiar-argotică destul de diferită: a da ceaţă cuiva, cu sensul „a depăşi“, Formula a fost atestată în anul 2006 de site-ul 123urban.ro, cu explicaţia „a lăsa mult în urmă (la propriu sau la figurat)“; glosarul online oferea şi o încercare de explicaţie etimologică: „poate proveni şi de la senzația de neclar (blurring) dată de un obiect în mişcare cu viteză foarte mare: Frate, m-a luat ceaţa cînd a trecut porşeanu pe lîngă mine!“ Expresia apare de două ori în proza lui Dan Lungu, „Băieţi de gaşcă“ (în volumul cu acelaşi titlu, din 2005): „Băi Franzelă, ne-a dat ceaţă ciomăgarul!“ (p. 133); „Nu zic că noi eram deştepţii lu’ Ainştain, că dădeam ceaţă totală, de cădeau profii pe spate cînd deschideam noi pliscul, da’ măcar n-aveam pretenţii“ (p. 160). Între timp, formula pare să se fi răspîndit şi mai mult; e prezentă, de pildă, în replica popular-argotică a unui personaj, în cartea lui Marian Godină, Flash-uri din sens opus (2016): „am plecat de la semafor bine (…), i-am dat ceaţă la nepot, ştii cum s-a dus dăcioara mea (…). Fraierul a văzut că i-am dat cu umilire“. Alte atestări provin din titluri jurnalistice – „Îi dă ceaţă şi lui Adrian N.! Regele imobiliarelor din primărie îşi mai face o vilă!“ (bzi.ro) – şi în numeroase comentarii evaluative din internet -„iPhone-ul îi dă ceaţă datorită sistemului de operare“ (yoda.ro); „Talisman îi dă ceaţă Skodei Superb“ (reno.ro), „îţi dă «ceaţă» în doi timpi şi trei mişcări trecînd cu 200 km/oră pe lîngă tine“ (automarket.ro) etc. Expresia este înregistrată de Ioan Milică, în cartea sa Expresivitatea argoului (2009), cu glosarea „a eclipsa“, care sugerează o anume explicaţie etimologică, prin metaforă. Într-adevăr, expresia, parţial sinonimă cu a pune în umbră, pare să se lege de celelalte formule în care ceaţa marchează dispariţia din cîmpul vizual.

Ar mai fi posibil să existe şi alte surse ale expresiei, care pot fi totuşi simple coincidenţe. În multe postări din Internet se discută despre circulaţia maşinilor în România şi despre obiceiul prea răspîndit al unora de a folosi luminile de ceaţă, care îi deranjează pe ceilalţi participanţi la trafic: „dacă sînt în spatele tău şi îţi merg lămpile de ceaţă, mă ameţeşti“ (politisti.ro); „Da, luminile de ceaţă din spate sînt mult mai periculoase“ (cars.ro); „că e soare, că e vînt, românul e mândru că are maşină cu proiectoare de ceaţă şi le aprinde mereu, «să fie vizibil». Eventual aprinde şi stopul de ceaţă, ca nici un «derbedeu» de alt şofer să nu stea prea aproape de fundul maşinii sale pe o rază de 2 km“ (0-100.hotnews.ro); „circul în coloană în spatele unuia care mă orbeşte cu lampa de ceaţă şi nu pot să-l depăşesc“ (gds.ro). Exemplele de mai sus sugerează că expresia a da ceaţă ar fi putut apărea în jargonul şoferilor (în care este într-adevăr bine reprezentată), pornind de la situaţia concretă a depăşirilor în trafic. Poate că şi mai convingătoare este imaginea vehiculului care porneşte în trombă, înecîndu-l pe cel rămas în urmă în fumul ţevii de eşapament. Pînă la o eventuală confirmare a acestor scenarii, e totuşi mai prudent să legăm expresia pur şi simplu de îndepărtarea rapidă, care îl face invizibil pe cel învins.