Pica? Wow, the story of my life! O experienţă de o viaţă, mor după ea! Şi voi muri cu ea de gît. Aşa că m-am gîndit să vă împărtăşesc din înţelepciunea mea şi-a ei.

Căci pica e terapeutică: te fereşte de aceia care, oricum, nu te au la inimă. Pica – dar nu mai mult: nu ciuda (prea banală), nu oftica (prea teatrală, vezi Marguerite Gautier), nu rîca (prea mecanică), nu ranchiuna (prea dramatică) şi, mai ales, nu ura (prea uriaşă). Deşi dicţionarul le dă ca sinonime, ele nu sînt astfel decît în mintea acelor ingenui care nu au nimic cu nimeni sau care au picărîcăurăciudăoftică pe toată lumea.

Un decalog, deci, pentru cei care nu vor să treacă prin lume fără nuanţe şi/sau principii călăuzitoare:

1) Cînd ţi se dă (o carte proastă, papucii, o palmă, o ţeapă), dă şi tu: a răspunde cu aceeaşi monedă poate că nu e o chestie tocmai nobilă („întoarce şi celălalt obraz“, bla-bla), dar – vorba bancului – societatea noastră nu are ce face cu nobilii;

2) Fă-o sistematic: numai aşa pica va deveni un sănătos principiu de viaţă şi nu va fi confundată cu o ieşire necontrolată şi de moment;

3) Ţine-o la rece: nu trebuie să laşi impresia că povestea asta te frămîntă, te macină sau, Doamne fereşte, nu te lasă să dormi – pica se joacă cool;

4) Nu căuta pica în carul cu fîn, adică nu te chinui s-o goneşti dacă n-ai ce-ţi trebuie, dacă singurul car pe care-l cunoşti este autocarul sau tabloul lui Grigorescu sau dacă fînul e ceva impalpabil, invizibil şi misterios care provoacă orăşenilor rinita alergică;

5) Dacă nu curge, pică: cînd cineva ţi-a promis ceva şi te lasă cu ochii în soare, nu e cazul să recurgi la emfatice şi disproporţionate gen „anonime“, acatiste, calomnii – o pică mică este exact ce se cade în astfel de situaţii;

6) Nu plusa; este, în mod paradoxal, un semn de slăbiciune;

7) Rezervă-ţi ura pentru acele persoane faţă de care chiar ai nutrit, cîndva, un sentiment – pentru ceilalţi, un infinit dispreţ activ este suficient;

8) Nu poţi fi prietenul duşmanilor prietenilor tăi (a nu se confunda cu „poţi fi duşmanul prietenilor prietenilor tăi“ – regulă prea răspîndită pentru a fi invocată altfel decît în paranteză);

9) Nu vorbi niciodată de bine persoanele care nu te vorbesc niciodată de bine;

10) Nu vorbi niciodată de bine persoanele care nu te vorbesc niciodată de bine (regulă esenţială, de aceea trebuie repetată). 

(apărut în Dilema veche, nr. 521, 21 martie 2003)