Vă lipseşte speranţa? În forma ei cea mai pură, mai înduioşătoare şi mai inconştientă? Aruncaţi o privire pe lista cu cei peste 1000 de candidaţi înscrişi la Facultatea de Jurnalistică. Nu, nu glumesc: una mie candidaţi. Tocmai acum, cînd presa autohtonă îşi dă obştescul sfîrşit între două pachete cu şlapi & colecţii unicat şi cîteva bocete travestite în comunicate de presă.
Anca GRĂDINARU | Speranța
Superbă, sublimă, terifiantă
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
vocea colegului optimist de acum câțiva ani...
adăugat de pommic la data de 07 Septembrie 2010 02:09:53
Am lipit articolul dvs. deasupra biroului, după ce l-am citit de vreo douăzeci de ori. Nu știu dacă m-a atins pentru că sunt unul dintre cei 1000 de candidați (și, după multe emoții, cei declarați admiși), sau pentru că m-am văzut și eu de câteva ori ”sonată” prin ochii prietenilor cărora le spuneam despre alegerea mea.
Totuși, nu cred că pășești cu speranță spre ceva despre care crezi că e singurul lucru pe care l-ai putea face. Numiți-l teribilismul vârstei, dar cred că, dacă ai norocul să știi sigur ce vrei să faci, n-ai încotro și păsești cu siguranță, că-i singurul drum pe care ai putea porni. Și, dacă sfârșitul drumului te duce în România, unde Casa Presei Liberă e dezolantă și sinistră, mergi spre case mai primitoare, în străinătate.
Poate o să revin să-mi neg idealismul peste câțiva ani, între timp păstrez articolul deasupra biroului :)
idealismul nu se vindeca
adăugat de anca gradinariu la data de 08 Septembrie 2010 10:09:22
Mersi mult... Ma bucur ca articolul meu a deventi tablou (it's a first for me) motivational. Argumente de tipul asta ma fac sa nu regret nicio clipa ca fac ceea ce fac. In ciuda ocazionalelor vaicareli, e o meserie grozava, fie ca esti platit sau nu... Succes in inconstienta ta! Sa speram ca pina termini facultatea, piata isi va reveni si net-ul va fi o buna sursa de venit... Daca te pot ajuta cu ceva, ai nevoie de sfaturi, etc scrie-mi pe twitter @gradinariu
Anca
Hm
adăugat de ramuresan la data de 25 August 2010 12:08:09
"Trebuie... musai" e pleonasm.
Speranta buna e speranta moarta.
Sint din ce in ce mai sceptic, in din ce in ce mai multe privinte. Nu stiu insa daca avem prea multi jurnalisti: treaba ar fi destula, pentru toti. Ei insa nu stiu sa lucreze bine impreuna: noi romanii nu lucram prea bine in echipa. La noi, cind echipa incepe sa mearga, degenereaza rapid in clan, haita.
Cit despre dialog... sintem complet nepregatiti sa dialogam.
As mai spune cite ceva despre amarita noastra cultura... desi nu sint prea multe de spus. Altadata insa, in alt loc.
Piaţa ştirilor
adăugat de nechitiflorinteodor la data de 25 August 2010 07:08:48
Cînd se va reveni la "normal", se va putea autoregla liber, armonios, nesuperfluu, numărul optim de ziarişti pe cap de locuitor?De mai demult această nişă profesională devenise prea îmbîcsită.Eu sunt profesor de matematică, şi scriu voluntar la un ziar local tablete la rubrica "Opinii".N-am cerut nici un leu pînă acum, şi mă rog ca ziarul să traiască...Poate că asta ar fi o soluţie lucrativă pe viitor: două, trei semi-joburi.