Mircea VASILESCU | Cum sîntem citiți
Prin ochii cititorilor - argument
În ianuarie 1993, cînd a apărut primul număr al revistei Dilema, exista doar TVR (mă rog, şi SOTI, vreun ceas sau două, noaptea tîrziu; apoi a apărut şi Tele 7abc), n-aveam Internet (şi nici computere în redacţie, doar o maşină de scris), iar cititorii ne trimiteau scrisori în plic, prin poştă.
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi













Doar intrebari. Multe !
adăugat de marianboian la data de 05 Septembrie 2010 06:09:37
Inca resusesc sa citesc Dilemateca, editia tiparita. De obicei gasesc subiecte care imi plac, fara sa ma faca sa-mi expun opinia.In muraul 52/rubrica(?) DOSAR am citit rezumatul studiului doamnei Sanda Cordos (sper ca m-am exprimat corect). Asaltat si de intrabarile iscate de celelalte articole din revista mama intreb : - daca atat de multi au avut acces/au acumulat cunostinte inaccesibile omului de rand cum de continuam sa "ne dam doar cu parerea" fara sa folsim cea ce am invatat ?
De ce am sentimentul ca mnereu ne plangem de mila, ferindu-ne sa ne asumam responsabilitati care ne-ar putea perturba/anula placutele noastre tabieturi /
Poate nu-si are locul aici dar va rog sa acceptati sa ma refer la cozi, in intelesul a sta la un sir pentru a obtine/rezolva ceva. Daca in anii socialismului victorios staeam la intr-un nesfarsit sir pentru un litru de lapte, uneori dela 3-4 dimineata, fara sa fiu sigur ca voi obtine mult dorita sticla, astazi in orasul meu imi rezolv ori ce problema in cel mult 30 de minute. Poate asteptarea cea mai mare si uneori enervanta este la evidenta populatiei pentru obtinerea de pasapoarte, carti de identitate, inregistrari de autovehicole, unde incetineala se datoreaza, dupa mine, modului in care a fost conceputa evidenta electronica, nu functionarilor.
La celelate institutii ale administatiei locale cel putin eu nu am dat peste siruri interminabile. Daca in Bucuresti situatia este asa cum rezulta din articolele din revista nu cred ca este vina guvernului ci mai curand a noastra.
Nu va mira faptul ca in ori ce localitate in orele in care in mod normal ar trebui sa se lucreze strazile sunt pline de oameni ? Pe toate benzile de circulatie ale strazilor circula autoturisme cu cate o persoana in ele precum electronii liberi ? ori ce supermarket este asaltat de cumparatori la ori ce ora, iar cei care fac cumparaturi, dupa cum arata, ar trebui in mod normal sa fie undeva unde sa presteze o munca/serviciu ? In calatoriile Dumneavoastra prin lume nu ati sesizat ca cei care sunt pe strazi sunt doar turisti, numarul localnicilor fiind foarte mic si fara greutate poti observa ca se afla acolo pentru a indeplini o anumita obligatie/functie si nu sa taie frunza la caini. Potate cea ce am scris este lipsit de importanta, poate exprimarea mea nu s\este cea mai fericita si indiferent cum veti vedea aceste randuri intebarile ramn. Va multumesc si atat cat voi avea posibilitatea o sa va citesc cu placere. Regret disparitia Ideilor in Dialog. Pentru toti Pace si Bine !