De la o vreme, începusem să mă cenzurez. Zîmbeam cumva neutru şi comentam la obiect. Nu mai exclamam entuziasmată ca la început, nu mai închideam ochii la interpretări magnifice la pian, la concerte monumentale de orgă, îmi ascundeam lacrimile necontrolate în faţa lui Michelangelo şi – în general – nu mai declaram sus şi tare ce mult mă emoţionează pe mine fiecare instalaţie a artistului X, că îmi dă o stare fizică proastă şi îmi face pielea de găină.
Daria GHIU | Mai avem naturelul simțitor?
Emoțiile artei contemporane
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
et parce que vous dormez, j'insiste et je vous reveille. MERCI !
adăugat de petreg la data de 30 Iunie 2011 07:06:54
în ghiveciul emoţiilor, în amalgamul ideilor, în moartea-adevǎrului,
unii care ne iau drept proşti.
Bǎlǎriile maidanelor au nǎpǎdit sanctuarele, cuvintele nu mai au nici o valoare, noţiunile
sînt perpetuu descǎrnate de sensuri, emoţia se transformǎ-n concept ideologic multi-partinic , multi-cultural, un ghiveci culturalo-ideologic strident, de mahalà culturalà adiacentà, de zglobiu uşor, GREGAR şi confuz, morbid, urît, deformator, putred.
ARTA ESTE ceva SFÎNT.
Rap-ul e Muzicǎ..................
Tag-ul e Artǎ..................
NUUUUUUUUUUUUUUUU nu este ARTǍ, eventual o formǎ de expresie ‘’artistic-estitico-anarhicǎ’’. Şi atît !
Cǎ azi se face cu şuruburi, şobolani morţi din plastic, pǎpuşi gonflabile, materiale efemere, maşinǎrii, scuipat, flegme, fecale şi cu explicaţii ca pentru proşti într-o cǎrticicǎ-undeva-într-un colţ CONCEPT, şi cǎ azi toatǎ lumea cînd trage-o bǎşinǎ crede cǎ este un creator, se cheamǎ pur şi simplu o BLASFEMIE.
Nu contest libertatea fiecǎruia de a se exprima cum doreşte şi sǎ-şi arate chiar mǎruntaiele
cu ochiul pus-lipit în lupa sexului şi creierul scǎrmǎnit prin rectul unui corp excomunicat din cadastrul unei umanitǎţi în decadenţa asexuatǎ societǎţii de azi în delir.
DAR cǎ vine cineva, ca DVS., sǎ teoretizeze şi sǎ transforme Emoţia Artei,
ARTA EMOŢIEI, în cadrul acesta, într-un concept ideologico-socialo-comun, folosind-manipulînd noţiuni şi cuvinte de-o uşurinţǎ afrodiziacǎ imberbǎ, deformînd într-un fel pestilenţial valorile trǎirilor unei culturi clǎdite pe o culturǎ milenarǎ de o subtilitate misterioasǎ catharsicǎ, cu jucǎrii scoase într-un delir LSD-ian din lipsa reperelor, copil al unei culturi superficiale, îngurgitate fǎrǎ cunoştinţe solide între douǎ secvenţe trash într-o discotecǎ celest-terestrǎ manipulatǎ subtil de la centru întru nivelarea valorilor imediate :
n-aţi trǎit Comunismul. Treziţi-vǎ la concret. !!! E DUR !! ESTE SINGURA CALE !
Nu mai amestecaţi Totul cu Tot, s-ar putea sǎ vǎ intoXicaţi. Rǎu E cǎ veţi intoXica şi pe alţii.
Plimbaţi-vǎ prin muzeele-oraşele CLASICE, Puneţi mîna pe cǎrţi şi citiţi pînǎ vǎ sar capacele înainte de a înşira cu emfazǎ banale absurditǎţi de genul :::::::
“arta adevǎratǎ nu te poate lǎsa neutru”
“arta nu este pentru experţi, arta trebuie sǎ fie pentru toatǎ lume”
“expoziţiile de artǎ.....un discurs coerent”
“democraţia artei astǎzi ne spune cǎ oricine este capabil de frumos şi semnificaţie”
“arta contemporanǎ a respins sublimul”
“emoţiile omului contemporan’’
“opera de artǎ...îţi oferǎ credinţa cǎ şi tu poţi fi ingenios”
“Emoţioneazǎ tocmai cu acest aparent’’la îndemînǎ’’, care te face creator”
Pur şi simplu mǎ opresc aici, pentru cǎ nu mai pot, nu mai suport, atîta îndoctrinare pedagogicǎ ‘’moscovito-totalitarǎ-comunistǎ’’ de prost gust, inconştientǎ şi periculoasǎ.
Dacǎ doriţi putem analiza fiecare citat aberant, reductor, lipsit de esenţǎ, lipsit de culturǎ, de EMOŢIE, gregar, pretenţios, simplist, REVOLTǎTOR, sec.
Dle. PLEŞU, sînt tineri în ograda dumneavoastrà care mai au de învǎţat !!!! poate le daţi, vǎ rog, o mînǎ de ajutor. Pentru numele lui Dumnezeu !!!!!!!!!!
Niciodatǎ nu e prea tîrziu.
O FOARTE TRISTA EMOTIE-UN LAMENT
adăugat de petreg la data de 29 Iunie 2011 07:06:36
în ghiveciul emoţiilor, în amalgamul ideilor, în moartea-adevǎrului,
unii care ne iau drept proşti.
Bǎlǎriile maidanelor au nǎpǎdit sanctuarele, cuvintele nu mai au nici o valoare, noţiunile
sînt perpetuu descǎrnate de sensuri, emoţia se transformǎ-n concept ideologic multi-partinic , multi-cultural, un ghiveci culturalo-ideologic strident, de mahalà culturalà adiacentà, de zglobiu uşor, GREGAR şi confuz, morbid, urît, deformator, putred.
ARTA ESTE ceva SFÎNT.
Rap-ul e Muzicǎ..................
Tag-ul e Artǎ..................
NUUUUUUUUUUUUUUUU nu este ARTǍ, eventual o formǎ de expresie ‘’artistic-estitico-anarhicǎ’’. Şi atît !
Cǎ azi se face cu şuruburi, şobolani morţi din plastic, pǎpuşi gonflabile, materiale efemere, maşinǎrii, scuipat, flegme, fecale şi cu explicaţii ca pentru proşti într-o cǎrticicǎ-undeva-într-un colţ CONCEPT, şi cǎ azi toatǎ lumea cînd trage-o bǎşinǎ crede cǎ este un creator, se cheamǎ pur şi simplu o BLASFEMIE.
Nu contest libertatea fiecǎruia de a se exprima cum doreşte şi sǎ-şi arate chiar mǎruntaiele
cu ochiul pus-lipit în lupa sexului şi creierul scǎrmǎnit prin rectul unui corp excomunicat din cadastrul unei umanitǎţi în decadenţa asexuatǎ societǎţii de azi în delir.
DAR cǎ vine cineva, ca DVS., sǎ teoretizeze şi sǎ transforme Emoţia Artei,
ARTA EMOŢIEI, în cadrul acesta, într-un concept ideologico-socialo-comun, folosind-manipulînd noţiuni şi cuvinte de-o uşurinţǎ afrodiziacǎ imberbǎ, deformînd într-un fel pestilenţial valorile trǎirilor unei culturi clǎdite pe o culturǎ milenarǎ de o subtilitate misterioasǎ catharsicǎ, cu jucǎrii scoase într-un delir LSD-ian din lipsa reperelor, copil al unei culturi superficiale, îngurgitate fǎrǎ cunoştinţe solide între douǎ secvenţe trash într-o discotecǎ celest-terestrǎ manipulatǎ subtil de la centru întru nivelarea valorilor imediate :
n-aţi trǎit Comunismul. Treziţi-vǎ la concret. !!! E DUR !! ESTE SINGURA CALE !
Nu mai amestecaţi Totul cu Tot, s-ar putea sǎ vǎ intoXicaţi. Rǎu E cǎ veţi intoXica şi pe alţii.
Plimbaţi-vǎ prin muzeele-oraşele CLASICE, Puneţi mîna pe cǎrţi şi citiţi pînǎ vǎ sar capacele înainte de a înşira cu emfazǎ banale absurditǎţi de genul :::::::
“arta adevǎratǎ nu te poate lǎsa neutru”
“arta nu este pentru experţi, arta trebuie sǎ fie pentru toatǎ lume”
“expoziţiile de artǎ.....un discurs coerent”
“democraţia artei astǎzi ne spune cǎ oricine este capabil de frumos şi semnificaţie”
“arta contemporanǎ a respins sublimul”
“emoţiile omului contemporan’’
“opera de artǎ...îţi oferǎ credinţa cǎ şi tu poţi fi ingenios”
“Emoţioneazǎ tocmai cu acest aparent’’la îndemînǎ’’, care te face creator”
Pur şi simplu mǎ opresc aici, pentru cǎ nu mai pot, nu mai suport, atîta îndoctrinare pedagogicǎ ‘’moscovito-totalitarǎ-comunistǎ’’ de prost gust, inconştientǎ şi periculoasǎ.
Dacǎ doriţi putem analiza fiecare citat aberant, reductor, lipsit de esenţǎ, lipsit de culturǎ, de EMOŢIE, gregar, pretenţios, simplist, REVOLTǎTOR, sec.
Dle. PLEŞU, sînt tineri în ograda dumneavoastrà care mai au de învǎţat !!!! poate le daţi, vǎ rog, o mînǎ de ajutor. Pentru numele lui Dumnezeu !!!!!!!!!!
Niciodatǎ nu e prea tîrziu.
Mulţumesc, Petre Grigorescu