Mircea VASILESCU | Vin bibicule vin!
Cultura vinului
Acum vreo 15 ani, cînd trăiam în Italia, am citit la un moment dat în ziare o ştire care a generat oarecare panică: conform statisticilor, consumul de bere depăşise consumul de vin. Şi, mai mult decît atît, tot mai mulţi oameni începuseră să asocieze berea unor mîncăruri care, în mod tradiţional, erau nedespărţite de paharul de vin.
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi













Despre vin, numai de bine!
adăugat de marinela2011 la data de 17 Decembrie 2011 09:12:56
"Cum ne informăm, cum deprindem plăcerea de a bea un vin bun, cu „povestea“ lui cu tot? Cum (re)devenim consumatori rafinaţi?"
Si in ceea ce priveste vinurile, rafinamentul gusturilor mele este invers proportional cu puterea de cumparare. Adica, daca ma duc intr-un magazin, de orice o fi el, eu ma indrept glont, fara sa vad preturile, catre obiectul cel mai scump din magazin, asa cum se dovedest a fi, cind dau sa-l cumpar. Drept care, il pun inapoi pe raft si apoi caut ceva cit mai rafinat posibil in ieftinatatea lui.
Cum sa (re)devin o consumatoare cit mai rafinata, ma preocupa mai tot timpul, drept sa spun...drept care, in fiecare saptamina cumpar bilete la loto cu sfintenie.
P.S.
Va spun drept, cind am citit fraza pe care am citat-o mai sus, m-a bufnit risul-plinsul...
Adica, stiu si eu cita lume se mai preocupa in Romania acum, pe "ceata" asta, sa isi mai rafineze gustul vinurilor?...
Ei, dar in lumea buna si in discutiile de bon ton, desigur ca da bine sa te pricepi la vinuri si sa "etalezi" o sticla de vin rar,
Malheuresement, nu asta este grija mea si nici a unei bune parti a populatiei de la noi. Gustul meu nu are nici un cusur, zau asa. Ba as zice, ca, in functie de posibilitati, si in ciuda lor, chiar exceleaza. Este destul de greu si de unfair sa judeci gustul cuiva fara a tine cont de situatia materiala a persoanei respective. Numai daca ne gindim la bietul Van Gogh sau la atitia alti mari artisti care au creat standardele de "bun gust" in lumea artelor, dar calitatea vietii lor s-a situat la antipodul acestor standarde. Asa cum libertatea este o acceptare implicita a unor limite, tot asa bunul gust este conditionat de limite de alte naturi decit "estetice", ca sa le zicem asa. Si din pacate, a deveni consumator rafinat de vinuri trece prin buzunar intotdeauna. Poti invata din carti sa faci un vin, dar gustul rafinat la vinuri, mi-e teama ca nu se prea deprinde citind carti despre vin....