Eu găsesc paradoxal următorul aspect: oamenii sînt de-a dreptul obsedaţi de privacy atunci cînd e vorba de stat sau de companii care le-ar putea invada această sferă privată şi, în acelaşi timp, îşi expun ei înşişi de bună voie sfera privată intruziunii celorlalţi.
Constantin VICĂ & Cristian GHINEA | Moare viața privată pe Internet?
Cît de frică să ne fie de Internet?
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
when time is just an illusion, innovation is absolute.
adăugat de ClaudelGFX la data de 11 Septembrie 2010 11:09:49
tre sa ai iq-ul pe minus ca sa poti sa spui ca exista "privacy" pe internet. mai ales in 2010 cand cu doar 2a clickuri pe google iti umpli calculatorul cu miliarde de e-mailuri, cand orice copil de 5 ani cu doar 2a clickuri pe google isi umple calculatorul cu carti de credit, cand marile guverne ucid inovatia si mai ales cand tu nu stii ca vecinul de la blocul de alaturi se masturbeaza mental de fiecare data cand iti pornesti modemul wifi.
E bine totusi ca marea majoritatea care au habar sau macar stiu o boaba de adevar nu fac parte din Media autohtona, si uite asa ne putem face de ras in fiecare zi sau cel putin cand se scrie cate un articol cum e acesta.
ar trebui sa va luati de mana cu Basescu!
Induiosatorul inspaimantator
adăugat de dlgoe la data de 02 August 2010 08:08:16
Sau Ghinea vs.Vica. Diluata sub un munte de cuvinte de cafenea, discutia dintre cei doi poarta in sine o multime de informatii si idei utile, precise, interesant exprimate sau sugerate, despre internet si individ, ca parti in interactiune. Un articol luuuung, placut la lectura, plin de parti si particele comentabile, necomentabil in ansamblu. Tocmai de aceea o sa comentez ceva care mai degraba a scapat unui atac frontal in timpul discutiei (care discutie a incercat sa pastreze un echilibru cantitativ relativ intre internet si individ ca parti egale ale interactiunii). S-ar cuveni desigur sa fiu mai explicit in legatura cu acceptiunea pe care o acord termenului internet in acest binom, cu atat mai mult cu cat in limbaj comun internetul este doar o colectie de instrumente ce compun un mediu (sistemic) prin care interactioneaza (comunica?) indivizi. Exista insa o perspectiva in care este potrivit sa recurgem la personificarea internetului (el insusi) in interactiune sa, de la egal la egal, cu indivizi (in special indivizi de tip Ghinea). Totusi nu la aceasta perspectiva as dori pe moment sa ma refer ci la altceva care muta oarecum ponderea discutiei mai catre indivizi. Facand abstractie de nivelul de cunostinte tehnologice sau de perceptia fiecarui individ in legatura cu internetul, si care individ decide sa intre pe net (sa se „dea” pe net, cu ambele sensuri incluse aici de a se „juca” si de a se „oferi” pe sine) putem constata ca, in mod similar oricarui alt instrument sau mediu de socializare, exista cateva categori arhetipale de indivizi care se (de)dau comunicarii si transmiterii informatiilor despre sine, catre tinte cu cuprindere variabila. Pentru simplificare putem considera internetul un bar de fite in care indivizi care nu-si ajung sine-si (si cine-si ajunge?) vin singuri sau in grup pentru socializare, interactiune, comunicare, comuniune, expunere, exprimare etc. Presupun ca Ghinea al meu e constient ca si daca muzica e „data tare”, folosind messinger-ul peste masa, pentru a vorbi cu un prieten din grup, este posibil sa fie auzit si de catre altii din grup, de catre altii e la alte mese, de catre chelneri, barmani, bodyguarzi etc. Stiind asta unii mai secretosi, mai rezervati din fire nu aduc in discutie prin baruri detalii din viata privata ci se multumesc sa se socializeze anonim cu generalitati si discutii abstracte, filosoofii sau filozofeli, chestii socoteli, evitand sa pronunte nume, sa faca referiri la date concrete despre sine sau apropiati etc. Altii, dimpotriva, vor considera ca n-au nimic de ascuns si vor ignora posibili martori intamplatori (sau nu) ai discutiilor lor, iar altii, in fine a treia categorie vor folosi in mod intentionat, voit, barul, pentru a-si face reclama sau pentru a-si extinde sfera partenerilor de harjoana informationala (stiind ceva sau nestiind nimic despre posibilele efecte colaterale ale asumarii unor astfel de riscuri). Asadar, ca pretutindeni, si pe net, vor exista persoane discrete, care prefera anonimatul, vecin uneori cu secretomania, dupa cum vor exista si exhibitionisti (cocalari sau ne) gata oricand sa se (supra)expuna. Intre aceste doua categorii nu mai exista aproape nimic. Acest mare nimic este insa bine populat cu indivizi din cele doua categorii mai sus mentionate care-si rateaza catalogarea din nestiinta (nestiind care va sa zica cum sa-si pastreze anonimatul sau dimpotriva cum sa-si consacre notorietatea, in bar). Restul nu e tacere. Totusi tac nitel pentru ca si asa s-a lungit comentariul mult prea mult, spre disperarea moderatorului, despre care sper ca nu cenzureaza fara sa citeasca ce cenzureaza. Concluzia este ca nivelul de intimitate pe net (ca oriunde) este in principal o optiune personala a individului si ca alterarea categorica a acestui nivel, impotriva vointei individului, constituie o exceptie nu o regula.
motorul de la masina :)
adăugat de mihaivasile la data de 02 August 2010 06:08:31
"Mai mult chiar, îmi susţin dreptul meu de a nu şti, de a considera povestea asta cu Internetul ca şi motorul de la maşină, nu trebuie să ştiu cum e făcut ca să merg cu maşina, nu trebuie să ştiu Linux ca să folosesc Internetul."
Nu stiu cat de inspirata e comparatia. As merge chiar pana la a spune ca este un argument in favoarea ideii domnului Vica din ultima parte a dialogului.
In primul rand, cunostintele despre motor variaza in functie de sofer: o doamna care conduce o masina doar ca sa-si faca cumparaturile de la hypermarket in weekend si sa ajunga la serviciu in timpul saptamanii nu va sti la fel de multe despre motor ca un sofer de curse lungi. Asta pentru ca nu o va interesa dar si pentru ca anumite reflexe se formeaza in timp si devin cunostinte importante. Aceasi situatie poate fi intalnita si pe net. Cine are nevoie de un grad ridicat de protectie invata inainte sa porneasca la drum, iar cine foloseste pentru mult timp netul invata din mers mici obiceiuri care-l ajuta sa lucreze mai usor si sa se protejeze.
In al doilea rand, daca ai habar cum functineaza un motor poti sa conduci mai bine si mai sigur. Se va defecta mai greu, iar in momentul in care se va defecta vei recunoaste din timp problema si o vei rezolva mai usor, scazand sansele unui accident cauzat de defectiuni tehnice.
Nu in ultimul rand, la examenul auto ai de raspuns si la intrebari tehnice. Cei care invata pentru acest examen se plang mereu de aceasta rubrica - alaturi de cea a condusului ecologic - dar daca stai de vorba cu un mecanic vei vedea ca isi are rostul ei. Exista notiuni importante care sporesc siguranta in trafic. Transpunand asta in lumea online, cred ca orele de TIC(tehnologia informatiei si comunicarii) din liceu - daca nu chiar din scoala generala - ar trebui sa puna mai mult accent pe siguranta pe internet - notiuni de baza.
Doua lucruri mai am de zis in incheiere: (1) poti sa conduci o masina fara sa stii cum e treaba cu motorul, dar nu o vei face corect si exista riscul sa strici masina; (2) sa folosesti Linux nu e ca si cum ai stii mai multe despre motor ci mai degraba ca si cum ti-ai lua o masina care a primit 5 stele pentru siguranta in locul uneia cu 2 stele. Ceea ce rezuma lungul meu post la concluzia ca depinde doar de tine cat de mult te intereseaza de fapt siguranta ta pe net, solutii existand.
Excelent punctat
adăugat de dlgoe la data de 02 August 2010 08:08:53
@Mihai Vasile - excelente explicatia si modelarea oferite.
internetul bată-l vina
adăugat de alinm.elena la data de 02 August 2010 02:08:48
Internetul a fost un fel de bau-bau de când l-am cunoscut, cam de prin 1996.
Inițial frica părinților că îmi strică ochii stând prea mult timp în fața calculatorului. Apoi a fost frica de a pierde prea mult timp cu el și asta îmi afectează rezultatele la școală. După a fost, petreci prea mult timp cu internetul o să uiți cum arată oamenii reali, vorbești numai cu avatare and so on.
Timpul a trecut și internetul s-a dovedit un simplu mijloc de comunicare comod, ieftin, inovativ.
Discuțiile legate de "privacy" din ultimii ani s-au mutat din sfera ipoteticului în zona practicului datorită web 2.0 și conexiunilor ieftine la internet. Web 2.0 a adus o schimbare de paradigmă majoră în ceea ce privește sociologia internetului. Rețeaua socială din lumea reală a putut fi transferată foarte ușor în lumea virtuală. Facebook și alte rețele sociale te-au lăsat să o construiești. Google. cu Buzz ți-a dat șansa șă o expui cu un click.
Problemele legate de privacy sunt două. Prima, folosirea neetică a datelor care pot fi obținute gratis despre tine de către companii, stat și mai știu eu cine are un interes pecuniar legat de ele sau tine. A doua, este legată de ușurința cu care X din anturajul tău poate afla că il cunoști pe Y, sau mai bine zis, ușurința cu care părerile tale despre persoane, lucruri și poziționarea ta în raport cu ele pot fi expuse rețelei de prieteni.
Prima problemă poate fi, și a fost controlată via legislație. O să existe mereu criminali, este în natura umană. A doua în schimb este mult mai delicată. Nici o lege nu îl va putea împiedica pe X să posteze poze cu tine euforic de la nu știu ce petrecere, în grupul online de prieteni. Conștientizarea acestui lucru sperie. Părerea mea că internetul social, face anumite duplicități de comportament în relația cu prietenii să dispară și încurajează sinceritatea interacțiilor.
Există o discuție falsă legată de privacy rezumată în general de titlul Google sau facebook ne violează intimitatea... Google, facebook și, mai știu eu ce altă platformă technologică nu violează nimic. Nu google, apasă OK fără a înțelege technologia. Nu facebook sau tweeter decid ce scrii tu la nervi și ajunge la urechile (în ochii) tuturor.
Anonimatul pe internet este egal cu misiva anonimă din viața reală, o fugă de asumare a opiniei.
Internetul are mult prea multe proprietăți pentru a le enumera aici, dar două îi lipsesc cu desăvârșire, etica și morala. Nu, internetul nu e imoral sau neetic, internetul e o tehnologie iar tehnologiile nu posedă așa calități. Folosirea internetului poate fi etică sau morală.
Linuxul... sau alt sistem de operare, nu face comunicarea mai sigură. Veriga slabă în comunicare e omul. Internetul nu face decât să amplifice acest lucru datorită tehonlogiei mult mai sofisticate folosite și a stângăciei celor ce o folosesc. Web 2.0 are avantajul de a fi sistem de operare și hardware agnostic.
Din punct de vedere strict tehnic sistemele open source (eg linux) sunt mult mai vulnerabile decat cele closed source (windows, mac osx). Linux-ul oferă libertatea de a customiza gratis, dacă ai capacitățile necesare sistemul de operare și nu promite că navigarea pe internet e mai sigură.
viata privata sau intimitate
adăugat de camelia.podaru la data de 30 Iulie 2010 08:07:23
Ne este din ce in ce mai frica de ce cred ceilalti despre noi cei adevarati,ne ascundem ca strutii la adapostul unui nickname lipsit de inspiratie....si toate astea ascund frustrarile fiecaruia dintre noi.Falsitatea tinde sa devina natura noastra,treptat avem ca ideal traiul virtual.Grotescul nu ne mai scarbeste pentru ca are ID si toate astea in numele progresului.Spre unde?
C.P.
Eroare de paralaxa
adăugat de dlgoe la data de 02 August 2010 05:08:52
Stimata colega "camelia punct podaru" va aflati intr-o asa de grava confuzie, atat de grava incat n-as putea pentru ca sa sper ca as fi capabil de a ma afla in stare sa va lamuresc si e-luminez in privinta ei, din scurt, printr-un mesaj de o lungime rezonabila. Nici nu-mi vine sa incerca, mai ales ca d-voastra ati reusit sa exprimati atat de concis o confuzie atat de adanca. Totusi ceva tot voi incerca, de dragul d-voastra.
Atunci cand umblati pe strada, prin tramvai, prin magazine, prin piete si adunari publice, manifestari electorale, stadioane si alte locuri publice in care interactionati cu necunoscuti este normal sa nu purtati haine care sa aiba tiparite la vedere numele si adresa d-voastra, este normal sa nu umblati cu buletinul in mana, deschis la pagina cu poza, numele si adresa sau cu pancarte pe care sa scrie Camelia Podaru. A proceda asa nu inseamna nici ascundere ca strutii, nici frustrare, nici falsitate. Acesta este normalul. Deficitul afectiv in viata privata ii poate face pe unii sa procedeze altminteri sau (in cazul celor mai timizi) sa-si doreasca macar. Dar asta este alta poveste. O alta poveste este cea legata de valida retorica a directiei progresului omului si omenirii, o problema grea care n-are nicio legatura cu anonimatul din spatiile publice (cele virtuale y compris).
Contrapunct. Chiar si in varianta absurda in care temerea exprimata de d-voastra ar avea vreo acoperire in fapte, situatia tot incurcata ar ramane. Credeti d-voastra ca semnand un comentariu in Dilema cu „camelia punct podarau” ati rezolvat problema? Ati uitat sa mentionati adresa de e-mail, adresa IP, adresa de acasa, data nasterii, sexul, religia, profesia, starea civila, declaratia de avere si orientarea politica. Asta in prima instanta. Dar vai chiar si daca mi-ati indeplini doleanta si le-ati posta aici, la vedere, ca persoana curajoasa (ca leul nu ca strutul) si dovedind veridicitate si absenta frustrarlor credeti ca ati iesi astfel din blamatul anonimat? Anonimatul este, stimata doamna, dupa cum spunea un prieten de-al meu virtual caruia nu vreau sa-i fac reclama, o problema de destin. Puteti semna linistita (sau nelinistita, dupa cum va e firea si starea) „camelia punct podaru” sau „Dama cu camelii”. E acelasi lucru. Important este (ar trebui sa fie) ce spuneti nu cum semnati capodopera.