Pînă în 1989 ni se spunea că totul e bine, că trăim într-una dintre cele mai minunate societăţi din cîte există pe planetă. Mulţi vedeam şi ştiam că lucrurile stau exact invers. Surpriza a fost să constatăm că unii chiar au crezut ce le spunea propaganda oficială. După 1989 am început cu toţii să ne plîngem.
Andrei MANOLESCU | Criză sau nărav?
De ce sîntem iarăşi pedepsiţi? - argument
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Brigada artistică de agitaţie
adăugat de Marius Mistreţu la data de 02 Septembrie 2010 07:09:39
-Tovarăşe profesor, de ce numai economia mondială e în criză?
- Băi, aici aţi venit ca să-nvăţaţi, nu să-ntrebaţi. Întrebatul e treaba profesorilor. Care demult au terminat cu învăţatul.
stopati curba de sacrificiu sidistrugerea unei categorii sociale
adăugat de gabriel teodorescu la data de 29 August 2010 09:08:36
Legea 330/2009 care oricum a fost aplicata in mod discriminatoriu pentru unii bugetari, va deveni istorie, deorece Guvernul vrea ca salariile bugetarilor sa fie variabile, de la an la an, in functie de PIB.
Disculparea guvernantilor actuali, vezi cazul minciunii prin omisiune, sau falsele argumentari ale Premierului Boc, si ale ministrilor sai, nu ma pot convinge ca imi va fi mai bine anul viitor.
Deficitul bugetar actual este in mare masura datorat, incapacitatii guvernului de a elimina propria coruptie, dar nu este un motiv de restrangere a drepturilor consitutionale ale unor cetateni intr-o societate democratica.
:
daca sunteti de acord puteti semna aici
http://www.petitieonline.ro/petitie-p08386056.html
...
Poate o actiune legislativa din partea populatiei va putea tempera furia acestor guvernanti indreptata impotriva unei categorii sociale...
Măcar în ,,Dilema"...
adăugat de Mihai FLOAREA la data de 28 August 2010 10:08:00
Am suferit în comunism din pricina limbajului de plastic (am argumentat altundeva de ce consider jignitoare pentru nobleţea lemnului sintagma anapoda calchiată fără judecată de ,,eseiştii" mediatizaţi asiduu după 1990).
Sînt nevoit să lupt încă din greu şi-n epoca de perpetuă ,,tranziţie" cu barbarismele, cu agramatismele, cu improprietăţile, cu anacoluturile, cu nonsensurile, cu bîlbîielile, cu intonaţiile stranii pentru idiomul daco-român, cu pleonasmele, cu decita şi toate celelalte nenorocite ticuri verbale, cu trecerea la ,,â" şi ,,sunt", cu asaltul de anglicisme şi americănisme etc. etc. etc. Citesc şi ascult, prin urmare, selectiv, spre a nu mă mai indispune zadarnic şi a rezista de la catedră întru apărarea normalităţii exprimării în româneşte, în pofida tuturor acestor grozăvii izvorîte din imbecilitate, ignoranţă sau rele intenţii.
Intervin însă fiindcă în lista mea de greşeli nu am o mai stupidă sintagmă precum aceea pusă, ce-i drept, în ghilimele (dar aceasta nu salvează formularea în cauză de ridicol, la fel cum virgula e incapabilă să estompeze cacofoniile!) din propoziţia următoare măcar în ,,Dilema“ mi-aş fi dorit să n-o întîlnesc:
După zece ani de frămîntări şi de dominaţie economică a unui termen lansat pe vremea Guvernului Văcăroiu – „creştere negativă“, a apărut o oază de speranţă.