Viața mea de expat

Ioana CASAPU
Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
Viața mea de expat jpeg

Holden Caulfield și cu mine am fi avut multe să ne spunem, dacă ne-am fi întîlnit, el la 17 ani și eu la 31, la masa unui bar afumat din Berlin. Mă simt mică, i-aș fi spus, mă simt neînfricat, mi-ar fi răspuns. O să dai bir cu fugiții, l-aș fi apostrofat, ai să vezi că și tu, m-ar fi tachinat.

Acum doi ani scriam cu vervă și entuziasm despre beneficiile emigrării într-un oraș vestic. Astăzi, cu conștiința faptului că orice lucru care se repetă înseamnă o lecție ce nu a fost învățată, scriu despre sacrificiile personale ale aceleiași transplantări într-un oraș care, chiar dacă este scump, murdar și suprasaturat, rămîne visul american local pentru mulți dintre noi.

Anul meu sabatic la Berlin, pe care îl mai numesc uneori sălbatic, se încheie, poate, în coadă de pește, diferit de cum a început. Am lăsat în spate o poveste romantică lungă și anevoioasă, și încă una mai scurtă și astringentă, care mi-a amintit că de ceea ce ți-e frică nu scapi. O prietenă s-a sinucis, iar alți prieteni vechi au dispărut, cu încetul, din viața mea. Am renunțat la multe elemente de confort, precum viața socială vibrantă pe care o aveam în București, mersul la coafor, terapia ocazională prin cumpărături excesive sau mersul cu taxiul. În anul meu sabatic n-am mai avut propria agenție și nici n-am mai semnat contracte pline de speranță: am lucrat puțin și pe bani puțini, făcînd cîte ceva din toate.

Viața de expat poate însemna că toți banii cîștigați sînt înghițiți de o chirie pentru o locuință prea costisitoare, de cea mai scumpă asigurare medicală pe care ai văzut-o vreodată sau de o taxă radio-TV pentru un televizor la care nu te uiți niciodată. Mai poate însemna și că, în multe seri, cina ta se developează la cuptorul cu microunde sau că, în alte seri, uiți complet să mai mănînci pentru că ruminația din minte are o bătaie mai lungă decît cea din stomac.

Poți privi Berlinul ca pe acest Tinder, o aplicație de pierdut vremea sau de căutare excesivă a timpului pierdut. Dai swipe right la petrecerea asta, și swipe left la toți acești oameni. Continui să te cauți pe tine, tot și tot mai departe de esențial, la mile și mile depărtare de cine crezi că ești cu adevărat. Simți pe pielea ta fragilitatea conexiunilor umane și adesea nu ai nevoie de (prea multe) droguri sau de aventuri ieșite din comun ca să înțelegi că te descompui ca persoană. Am încercat, iar și iar, să mă pierd și să mă regăsesc în iluzia aceasta, în acest B-movie, din care toți actorii pleacă rînd pe rînd, iar cei care rămîn încă încearcă să-și reunească toate părțile dispersate.

Curajul altora ne impacientează, pentru că pune sub lupă fiecare decizie comodă pe care am luat-o vreodată și ne obligă să ne întrebăm ce protejăm cu adevărat atunci cînd alegem să nu părăsim anticamera moale, caldă și imperturbabilă a zonei noastre de confort. Lumea care se deschide dincolo de această cameră te schimbă în feluri radicale, dureroase, sau poate are doar puterea esențială de a te transforma în ceea ce ți-a fost dat să fii. Viața mea de expat a fost, conform tuturor concluziilor, un fiasco previzibil și un exercițiu constant de grație și echilibru, ca mersul pe sîrmă, în care m-am simțit cînd precum o adolescentă fugită de acasă și uluită de toată măreția lumii, cînd precum o bătrînă paseistă, tristă și exasperată de propria nepricepere în fața vieții adulte.

Aș fi vrut să scriu o poveste despre cum am izbutit să îmi înving toți demonii și să am o viață precum cea pe care o pictez uneori pe Instagram, însă a-ți recunoaște limitele înseamnă și să-ți validezi superputerile. Dincolo de linia de sosire, de zidul Berlinului meu interior, de temerile de nereușită și de angoasele privitoare la succes, găsesc că a avea curaj nu te scutește de eșec, însă a trece prin eșecuri te familiarizează cu propria reziliență.

Uneori, mă uit la acest eșec ca la un tort, pe care îmi imaginez că, dacă îl voi mînca meticulos pînă la ultima înghițitură, voi putea merge mai departe la drum cu burta plină și cu mintea convinsă că unele încercări, oricît de grele ar fi, trebuie pur și simplu integrate. 

Ioana-Cristina Casapu este jurnalistă și scriitoare. Cea mai recentă carte publicată: Deviații de stereo, Casa de pariuri literare, 2016.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.