Viața marilor scriitori, serial neterminat

Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Viața marilor scriitori, serial neterminat jpeg

E ora 9 și deja mă simt vinovată. Încerc să mă consolez că alții abia s‑au dat jos din pat la ora asta sau aleargă în drum spre serviciu prin traficul haotic, dar nu merge. Sînt trează de la 5. Și am deja la activ vreo cîteva episoade… În orele astea aș fi putut să scriu, în liniște, la marele meu roman. Aș aduna o pagină-două pe zi, așa cum fac marii scriitori, cei despre care biografiile menționează că „s-au dedicat definitiv literaturii“. Rutina lor zilnică presupune trezirea foarte devreme, urmată de o cafea tare și de cîteva ore de scris în ritm constant. După aceea, marii scriitori iau un prînz ușor, se plimbă prin grădină, își verifică corespondența. Unii trag un pui de somn reconfortant, alții, mai activi, fac jogging sau activități sportive, pentru că – nu-i așa? – mens sana in corpore sano. Seara, marii scriitori iau cina în familie, apoi citesc cîteva ore și se culcă întotdeauna devreme pentru că a doua zi dimineață o iau de la capăt. Nici un mare scriitor nu-și risipește timpul uitîndu-se la seriale. Llosa nu pierdea ore întregi la Game of Thrones, Márquez nu urmărea Stranger Things, Virginia Woolf nu o ardea aiurea înghițind cîte-un sezon din Friends pe săptămînă. Pun pariu că Orhan Pamuk nu așteaptă cu sufletul la gură următorul sezon din Sex Education, iar Murakami nu devorează Girls sau Most Beautiful Things. (Parcă totuși Mircea Cărtărescu a postat ceva odată despre un serial pe care-l urmărea, deci ceva excepții ar mai fi…)

E 9 dimineața și am văzut deja două episoade jumate din The Crown, cea mai recentă obsesie. Cînd dau de un serial care-mi place cu adevărat, mă păcălesc spunîndu-mi că e un fel de lecție de storytelling. Mă prefac că nu le urmăresc la modul telenovelistic, ca să văd cum vor sfîrși personajele, dacă moare Jon Snow sau nu, dacă slujitoarea reușește să-și salveze copiii din Gilead, dacă Noah rămîne cu Helen în The Affair sau dacă… hmm, îl vedem pe Jude Law dezbrăcat în Noul Papă, nu, mă amăgesc că studiez personajele, dialogurile, montajul și twist-urile narative. Poate uitîndu-mă la atîtea seriale o să învăț să scriu scenarii… Așa că apăs din nou play, deși e miezul nopții și mor de somn, mai am doar două episoade și se termină și cu obsesia asta și jur că nu mă mai uit la nimic de mîine!

E 9 dimineața și închid laptop-ul nervoasă, ziua am jurat să nu mă uit pe Netflix și HBO GO orice-ar fi, am renunțat la un job ca să scriu literatură, sub nici o formă nu-mi voi pierde ore prețioase, așa că încep să scriu un articol despre cum ar fi viața fără seriale, dar asta nu se pune, e tot un fel de job sau de autoexorcizare cu public, adică parte din procesul de vindecare. Voi scrie textul ăsta și voi începe o viață curată.

Prima obsesie cred că a fost Lost, prin 2005, tocmai născusem, aveam timp liber și net de la niște băieți din cartier care, generoși din fire, mi-au instalat pe laptop un program de „tras“ filme și muzică și m-au învățat cum să-l folosesc. Download-ul unui episod din Lost îmi lua cam două zile, iar eu stăteam cu ochii pe timpul estimat, care scădea cu viteza unui melc, dar în final merita! Apoi, așteptam cam o săptămînă pînă la apariția episodului următor. Uneori foloseam metoda amînării recompensei și mă abțineam o vreme, ca să văd mai multe episoade la rînd. Un adevărat festin, care acum are și-un nume – binging. Dacă aș fi știut atunci că va veni o vreme cînd vom putea sta cu toții în casă urmărind non-stop serialele preferate, sezon după sezon, într-o suspendare totală a vieții reale, probabil nu mi-aș fi instalat niciodată vreo platformă de streaming online, deschizînd astfel o gaură neagră în care s-au scurs pînă acum zeci, poate sute de ore.

Sînt Adina, am 40 de ani, e 9 dimineața și nu am consumat astăzi nici un episod. Nu știu ce-au mai făcut fetele din Cable Girls, nici ce rochii mai poartă Sarah Jessica Parker în noul sezon Divorce, nu m‑am scufundat în atmosfera fastuoasă din The Last Czars și nici n-am pătruns în Ierusalimul din Shtisel, n-am rîs la glumele cinice din Metoda Kominsky și nici n-am lăcrimat la dramele rusești din The Road to Calvary, am ratat-o pe Nicole Kidman în Marile minciuni nevinovate și m-am abținut să încep Peaky Blinders pe care toată lumea mi l-a lăudat intens. Pur și simplu m-am trezit într-o lume fără seriale și habar n-am ce-am făcut.

E 9 dimineața și n-am scris nici măcar o pagină din marele roman al vieții mele, tot ce-am reușit să fac a fost să închei acest articol și, ca să fiu sinceră, în timp ce mă uitam pe Netflix și pe HBO GO ca să verific unele dintre titlurile care apar în acest text, mi-am adăugat în listă cîteva seriale noi care mi-au făcut cu ochiul: Messiah, despre un străin misterios care pornește o mișcare spirituală, și Wanderlust, despre problemele sexuale ale unui cuplu căsătorit de multă vreme. Ah, și apropo, aștept cu nerăbdare să apară O sută de ani de singurătate, un serial produs chiar de fiii scriitorului. Oare García Márquez s-ar uita la așa ceva?

Adina Rosetti este scriitoare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.