Vestiarul cu vedete

Publicat în Dilema Veche nr. 367 din 24 februarie - 2 martie 2011
Vestiarul cu vedete jpeg

Vestiarul colectivului de croitorese al Cooperativei „Sîrguinţa“ din Rîmnicu Vîlcea era un mic altar pop. 80 de femei tinere aflate în toate stările civile posibile (Minodora, prietena mamei, părea să aibă cea mai mare experienţă cu bărbaţii şi soţii) îşi tapetaseră dulapurile de fier cu tot felul de cartoline şi poze cu artişti decupate din revistele Femeia (la care erau obligate să se aboneze) şi Cinema. Cînd mă plictiseam să mă joc printre baloturile de materiale textile din depozit, mă strecuram, pe ascuns, în vestiar şi deschideam rînd pe rînd toate dulapurile să mă uit la pozele alea cu femei şi bărbaţi atît de frumoşi. Apoi mă întorceam în sala maşinilor de cusut, mă duceam pe la croitoresele care îmi plăceau mie şi le întrebam: 

„Cine sînt ăia care se pupă, ea cu capul dat pe spate?“, şi doamna Veronica se oprea visătoare din trasul tighelului şi îmi zicea: „Vivian Leig şi Red Batlăr“; „Cine e băiatul ăla cu părul în sus şi gulerul ridicat?“, şi tanti Mari îmi zîmbea larg din spatele aburilor scoşi de fierul de călcat: „Elvis Preslei, cel-mai-mare-rocker-înnebunea-femeile-numai-cînd-apărea-aşa-era-de-mare-a-murit-din-cauza-drogurilor...“; 

„Cine e Brams?“, şi doamna Teodora prindea buzunarul cu un bold, mă mîngîia pe cap şi îmi spunea, avînd în glas aproape tristeţe: „E un compozitor de muzică clasică la care o duce Antoni Perchins pe Igrid Berman cînd se-ndrăgosteşte de ea, dar ea-l iubeşte pe altul care o înşală.“; 

„Cine e negrul ăla creţ?“, şi Livia (frumoasa, săraca Livia!, s-a sinucis din dragoste pentru maistrul atelierului de croieli la o vîrstă mult mai mică decît am eu acum...) se oprea din schimbatul papiotei şi zicea: „E un american, cel mai mare chitarist al tuturor timpurilor. După ce termina de cîntat, dădea foc la chitară pe scenă şi ştii cum urla lumea!?“; 

„Cine e băiatul ăla în geacă roşie cu mîneci suflecate“, o întrebam pe mama, iar mama, fără să se oprească din cusut zicea aşa: „E Maicăl Geacsăn, are un dans în care el merge în faţă, dar nu ştiu cum face că dă în spate...“, „Nu-nţeleg.“, „Nimeni nu înţelege...“; 

„Şi băiatul ăla cu bărbatul ăla?“, „E din „Cramăr contra cramăr... Nevasta lui pleacă de-acasă şi el rămîne cu copilu’, dar nu ştie cum să-l crească... Are şi servici şi n-are cu cine-l lăsa acasă. Ca noi“, zicea mama şi mai tăia ceva cu foarfeca; 

„Cine e omul ăla medieval care priveşte în sus“, şi tot mama, sîcîită, spunea repede: „Lăurăns Olivie. Avem o carte acasă cu viaţa lui. Un mare actor“; „Cine e ăla cu barbă şi coroniţă de margarete pe cap?“, şi săraca Livia exclama luminată: „Aaaa, Travolta!“, apoi îmi povestea subiectul din Grease şi îmi arăta nişte mişcări de dans din şolduri, dar mereu striga la ea Maricica, şefa de secţie: „Livio, lasă dracu’ zbenguitul, că iar ţii tura în loc...“ (Maricica fiind foarte invidioasă pe Livia, care era cea mai frumoasă, avea gropiţe şi semăna cu Sandra cîntăreaţa); 

„Şi aia cu picioare subţiri?“, „Giudi Garland. Era bolnavă, slăbise rău că nu mai putea mînca....“ 

Dar mie cel mai mult îmi plăcea fotografia cu o blondă căreia i se ridica fusta cînd trecea peste o gură de canal. Mă întrebam dacă cei care au fost de faţă cînd i s-a întîmplat asta au apucat să-i vadă chiloţii, dar croitoresele de la Sîrguinţa ziceau că e trucată, că aşa trebuia să iasă, ca să le placă bărbaţilor, să le sucească minţile şi ăia să înceapă „să umble“, „unde să umble?“, „după alte femei în timp ce nouă ni se tăbăceşte curul pe scaunele astea şi ne stricăm ochii chiorîndu-ne în acu’ maşinii...“ Nu era prea populară tipa aia blondă, Merlin, dar Livia zicea că e sex-simbol („Ea şi cu Odri Heburn din Vacanţă la Roma. Să-i spui maică-tii să te ducă că rulează la Flacăra...“) şi eu întrebam: „Ce-i ăla sec simbol?“, „E cînd cineva e frumos şi apoi toţi vor să semene cu el...“, „Eu n-am văzut nici un film cu Merlin“, „A murit, se zice că s-a sinucis, că au găsit un tub de somnifere gol lîngă pat, dar se pare că a fost omorîtă...“ 

Aproape toţi erau morţi şi mie mi se părea că în străinătate e foarte periculos chiar şi pentru actori şi cîntăreţi. Îmi părea rău de ei. Aşa frumoşi... Cultura mea pop a început cu pozele şi scenele alea din filme decupate şi lipite în vestiarul croitoreselor cooperatiste.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.