Va mai exista oraşul numit Bucureşti?

Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
Va mai exista oraşul numit Bucureşti? jpeg

Locuiesc de cînd mă știu pe Calea Moșilor (cea nouă, socialistă, construită în anii ’80). Dincolo de ea, pentru mine începe un alt „oraș“ care se numește Colentina. Alte „orașe“, diferite și totuși la fel, sînt și cartierele Berceni, Titan, Militari etc., unde ajung rar, în cel mai bun caz de două-trei pe an. Dacă m-aș muta acolo ar fi ca și cum m-aș muta la Ploiești sau la Buzău. Cartierele aparțin, desigur, Bucureștiului, însă mai degrabă aparțin locuitorilor lor, căci o mare comunitate se împarte în comunități mai mici, nu neapărat cu un specific. Însă centrul orașului pare să ne aparțină cumva tuturor, este o dovadă vie și, în același timp, o garanție că nu trăim într-un loc fără trecut sau care s ar fi născut din nimic. În mare parte, Bucureștiul vechi se află într-o fază avansată de degradare și nu este nevoie de un mare cutremur ca să-l pierdem, dispare de la o generație la alta. Chiar dacă există legi care ar trebui să-l protejeze. Cum se aplică aceste legi și ce fac autoritățile – asta deja este o altă discuție.

În București există 98 de zone protejate, fiecare cu identitatea ei. Toate contribuie, de fapt, la conturarea unei personalități a orașului. Demolarea uneia dintre ele, de pildă – o măsură oricum absurdă într-un secol în care toate administrațiile locale se luptă ca să păstreze și să conserve tot ce reprezintă trecutul „construit“ –, ar duce la știrbirea iremediabilă a unei părți din istoria Bucureștiului. Cei de la Asociația Română pentru Educație, Cultură și Normalitate – ARCEN derulează un proiect care se numește „Catalog București“ și care își propune în primul rînd inventarierea acestor zone protejate. Ce clădiri sînt acolo, în ce stare se află, ce s-a construit în plus, ce s-a demolat și, în fond, cît de vulnerabile sînt aceste zone.

Se vorbește prea puțin în spațiul public despre zonele protejate, mulți nici nu știu de existența lor, deși le străbat în fiecare zi. De pildă, eu trec cu tramvaiul săptămînal pe Calea Moșilor (veche) spre centru. E așa de cînd o știu, în ansamblu, dar dacă mă uit mai atentă îmi dau seama că se dărîmă de la an la an. Pur și simplu, e o stradă care cade, se scufundă în asfalt. Nici un restaurant sau pub, deschis întîmplător acolo, nu a reușit să resusciteze zona, cum s-a întîmplat în alte părți, deși inițiativa privată nu e nici pe departe suficientă. Habar n-aveam că strada face parte din zonele protejate și că există oameni – și nu din administrația locală – care sînt îngrijorați de soarta ei.

În București, o mînă de oameni ce reprezintă societatea civilă fac ceva concret pentru oraș. Mult mai mulți, însă, sînt preocupați de viitorul lui. Despre ei veți citi în acest Dosar.

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.