Uşor cu jujeul pe scările Parlamentului

Alina CALISTRU şi Cosmin POJORANU
Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
Uşor cu jujeul pe scările Parlamentului jpeg

La o interpelare rapidă a site-ului

aflăm că în Thailanda e ilegal să ieşi din casă fără lenjerie intimă, în Utah verii primari se pot căsători între ei, însă doar după vîrsta de 65 de ani, iar în Elveţia duminica e sfîntă şi nu poţi face o sumedenie de lucruri banale precum spălatul maşinii sau întinsul rufelor. Legile de pe întreg mapamondul conţin, invariabil, o doză de ridicol. Juriştii zic „Nemo censetur ignorare legem“ cînd vor să ne reamintească faptul că invocarea necunoaşterii legii nu-şi are locul în sala de judecată. Dar ar putea oare cetăţenii să se apere, cînd au încălcat o lege, invocînd absurditatea ei? 

S-a scris mult despre legi sfidătoare din România, precum Ordonanţa 55/2014 privind migraţia aleşilor locali, dar prea puţin despre specia „absurdului mic“, ilar. Poate pentru că e o sarcină grea, care necesită cercetare amănunţită prin cotloanele

Să ne amintim că legile reglementează relaţii sociale, ţinînd cont de interesul social şi de politica legislativă a statului. Aşa cum fiecare societate se schimbă şi evoluează, la fel şi legile sînt într-o stare continuă de modificare, pentru a rămîne actuale. Perfect logic, doar că uneori te trezeşti întrebîndu-te, mirat, „ce a vrut autorul să spună“ prin, de pildă, ordinul Ministerului Agriculturii ce prevede obligativitatea purtării jujeului (conform DEX, jujeul e un „jug mic, triunghiular, pus la gîtul porcilor şi al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri şi să intre în locurile cultivate; jug (2). Bucată de lemn atîrnată la gîtul cîinilor, spre a-i împiedica să alerge după vînat sau să treacă prin anumite locuri“) de către ciobănescul mioritic? Ce relaţii sociale reglementează această lege? În această primă incursiune în absurdul normativ al ţării, am selectat cele mai exotice propuneri legislative din România. Din fericire, majoritatea acestora nu au fost adoptate ca legi, dar sînt un exemplu relevant al manifestărilor absurde ale statului în relaţia cu cetăţenii săi. 

Proiectele de acte normative se supun întotdeauna spre adoptare însoţite de birocraţia de rigoare – o expunere de motive, o notă de fundamentare sau un referat de aprobare, precum şi de un studiu de impact, după caz.

Propunerea 664/2010 privind protecţia persoanelor înşelate prin ghicit sau alte mijloace şi practici oculte doreşte a fi un act normativ care să protejeze „oameni naivi, dispuşi să lase sute şi chiar mii de euro în speranţa că astfel persoana iubită va reveni în viaţa lor, copilul li se va însănătoşi, chiar dacă suferă de o boală incurabilă, sau că nu îşi vor pierde slujba“, conform expunerii de motive, care mai arată şi că vrăjitoria a devenit la ora actuală un fenomen de masă. 

Legea audiovizualului (504/2002) a primit mai multe propuneri de modificare, iar una dintre ele spunea că posturile de ştiri ar trebui să conţină şi ştiri pozitive, şi nu oricum, ci în egală măsură cu cele negative. Dincolo de formulări vagi – precum „este cunoscut că“, „se ştie că“, „studiile (?) arată că“ –, expunerea de motive vine chiar şi cu un argument temeinic în sprijinul modificării: iniţiatorii Ioan Ghişe şi Gheorghe Funar citează o statistică din SUA anilor 1922, deosebit de relevantă şi pentru România zilele noastre, precum şi o carte despre soldaţii americani capturaţi de nord-coreeni. 

Nu putem să nu amintim de deja celebra propunere legislativă pentru completarea Hotărîrii nr. 527 din 30/05/2007 privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile sau, mai concret, proiectul care propune ca etichetele de la haine să fie mai moi. Avînd în vedere că „nu de puţine ori s-a întîmplat“, „de cele mai multe ori“ şi „cu toţii cunoaştem că“ etichetele zgîrie, domnul Oajdea a venit cu o rezolvare elegantă a unei probleme „spinoase“ a societăţii româneşti.

Propunerea 96/2009 privind introducerea şahului ca disciplină obligatorie în şcoli urmează „modelul marilor puteri în domeniul şahului“. Dar, avînd în vedere că ideea este „susţinută cu mare tenacitate şi cu numeroase argumente

de doamna Elisabeta Polihroniade“, expunerea de motive este mult prea convingătoare ca să mai fie nevoie şi de alte studii de impact. 

Cînd am văzut prima dată propunerea legislativă pentru liniştea românilor şi a României (nr. 165/2008), am crezut că e ceva legat de orele de odihnă şi numărul de decibeli, cînd, de fapt, este expresia perfectă a xenofobiei sau, mai concret, a antimaghiarismului. În principiu, membrii UDMR sînt răi şi nu au voie să nimic. Mulţumim, domnule Funar. 

Dintre cele sfinte, merită menţionat proiectul de lege 97/2009 privind Biblia în versuri pentru elevii de clasele II-VII. Conform propunerii, această „lucrare beletristică“ respectă libertatea de conştiinţă a elevilor, nu face apologia vreunei orientări religioase şi are un cost de cel mult 10 lei/bucata. Nici propunerea 67/2006 – „O BIBLIE pentru fiecare familie de români“ – nu-i de colea. Guvernul ar fi trebuit să asigure tipărirea Bibliilor, iar BOR – atribuirea. Fondurile necesare ar fi venit de la Banca Naţională (10% din profit), Loteria Română (5%), fondul de rezervă al Guvernului (5%) şi donaţii. Trecînd peste faptul că propunerea scapă din vedere cel puţin două minorităţi (altă naţionalitate şi altă credinţă), de ce să ne oprim la Biblie? Nu ar fi oare la fel de utilă o propunere legislativă prin care fiecare familie de români să primească o Constituţie? Şi, în anul următor, Strategia Naţională Anticorupţie, că tot e pe val. 

R omânu-i creativ, aşa că ne putem imagina un viitor în care legea va interzice servirea mititeilor fără muştar sau pantofii cu toc pentru că unele femei îi consideră incomozi. Ba mai mult, de ce n-am dezincrimina traficul de influenţă, pentru că, ce mama mă-sii, e frumos să ne ajutăm între noi la nevoie. N-ai cum să te ascunzi de absurd, e parte din viaţă şi uneori se infiltrează şi-n legi, care pot deveni astfel un deliciu de lectură vinovată de seară. Adesea ele apar fără să aibă în spate cifre, studii de impact sau măcar un miez de sens. Pînă şi Wikipedia are o politică editorială mai sănătoasă, care interzice afirmaţiile nefondate, preferîndu-le pe cele bazate pe cifre ce provin din surse credibile. Mai grav este că uneori aceste propuneri devin legi pe care trebuie să le cunoaştem şi să le respectăm. Nemo censetur ignorare legem, adică să nu zici că n-ai ştiut. 

Funky Citizens (www.funkycitizens.org) e locul de întîlnire al tinerilor cetăţeni care vor să ia parte la procesul decizional. Ei dezvoltă proiecte folosind deştept tehnologia (online), research-based advocacy şi educaţie civică. Alina Calistru se ocupă de proiectele organizaţiei ce ţin de organizare comunitară şi justiţie, iar Cosmin Pojoranu de departamentul de comunicare al Funky Citizens.  

Dilema veche.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.