Pe vremea noastră“ treceau şi zece ani fără să se schimbe nimic din punct de vedere tehnologic. Iar acea vreme a fost nu cu mai mult de o generaţie înapoi. Dar ce ni se întîmplă acum? Şi, mai ales, la ce anume să ne aşteptăm?

Totul a devenit smart (smarter) în jurul nostru: ceasurile, telefoanele, ochelarii, pipele de fumat, televizoarele, maşinile, chiar şi locuinţele. Purtăm în buzunar sau la încheietura mîinii mici computere a căror memorie şi capacitate de prelucrare a datelor este de cîteva mii de ori mai mare decît bietul computer care a propulsat şi ghidat sonda Voyager pînă la marginea sistemului solar.

Progresul tehnologic (tot mai accelerat), noile tehnologii ale comunicării, inovaţiile care asigură proliferarea datelor şi informaţiei, revoluţia digitală, toate aceste fenomene – aflate în plină, perpetuă, nesfîrşită desfăşurare – ne-au modificat în ultimele două decenii viața psihică, privată, politică şi socială mai mult decît au făcut-o știința și tehnica de la Renaştere încoace. Neprevăzutul, neputinţa, greşeala, ezitarea, candoarea, absenţa – tehnologia nu ni le mai permite. Idealul lumii tehnologizate în care trăim pretinde să fim precişi, exacţi, eficienţi, la timp, la zi.

Tehnologia digitală şi noile medii de comunicare (y compris Internetul) ne-au bulversat obişnuinţele, tabieturile, ritualurile, modul de gîndire, abilităţile de comunicare, felul însuși de a vedea lumea şi de a ne raporta la cei din jur. Comportamentul nostru, deopotrivă domestic şi social, e altul, mentalitatea noastră a suferit mutaţii semnificative. Dependenţa de tehnologie s-a adăugat celorlalte vicii ale noastre. Viaţa noastră gravitează acum în jurul unor obiecte care în urmă cu cîteva decenii ţineau de domeniul ficțiunii, dar care azi sînt, în orice moment, pe punctul să devină obsolete. Acum, cînd existenţa e online, analogul – digital, iar realul – virtual, totul e în curs de update. Mai puţin noi, care avem de ales între retragere, adaptare sau alienare.

Este deja un loc comun să spunem că viteza acestor schimbări nu doar că ne-a luat pe nepregătite, dar că, probabil, nu vom fi niciodată pregătiţi să înţelegem ce ni s-a întîmplat deja. Şi cum am putea noi să anticipăm ce ni se va întîmpla nouă ca omenire în următoarele alte două decenii? „Is this the real life? / Is this just fantasy? / Caught in a land­slide, / No escape from reality“, vorba rapsodului boem. Dacă omenirea nu prea mai deține controlul asupra tehnologiei – aşa cum sugerează update-ul tehnologic cotidian –, care va fi, în cele din urmă, destinul ei? 

Ilustrație de Ion BARBU