Un singur corp

Sebastian-Vlad POPA
Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
Un singur corp jpeg

Să ne închipuim că un artist, sătul de conformism în arta contemporană, are ideea șocantă să-i pună Mona Lisei pe chip o mască medicală de unică folosință, ca s-o ferească de smog. Nenorocirea e că, a doua zi, un altul are și el, (și el), o idee șocantă, îi pune mustăți. Sigur că asta-i o glumă, dar amară, și mai ales: obligatorie. Pentru că între timp, de azi pe ieri, se va fi consumat aproape toată butaforia de adăugat la chipul Mona Lisei, aproape toată, dar nu toată, încă. Și, cu cît mai sătul artistul de conformism, cu atît mai priceput va fi să adauge acolo un lucrușor nou și amar, cum să te-nduri să nu? Dacă mai rămîne ceva după ce s-a spus ce s-a spus, fii necruțător. Ieri, un poet strivea limitele pudorii, alt poet ne surprinde azi spunîndu-ne ce număr poartă el la pantofi, adică ce n-a îndrăznit, din pudoare, să spună primul. Istoria pare naivă, dar se gospodărește bine și nu risipește nimic. Tot ce se poate spune trebuie spus și, mai ales, ce nu s-a spus pentru că nu s-a spus trebuie spus, ca nu cumva să nu se spună.

Anul 2020 n-a lăsat pe nimeni să-i scape prilejul de a avea ceva de spus. Curajul public de a fi oportun, ceea ce nu înseamnă altceva decît să rostești cuvintele zilei cu încrederea că banalitatea stridentă te așază în ordinea respectată a lumii, nu putea să nu-și trăiască gloria în anul 2020. Și-atunci, redacția publicației Infinitezimal a recurs la disciplina binecuvîntată de a nu avea nimic de spus în numele actualității, nici pe hîrtie, nici în relee. Am fost cu toții extrem de preocupați să nu care cumva să ne apucăm (și noi) să avem dreptate în legătură cu vreo provocare a zilei, mai ales acum să n-avem, și a fost bine. Să nu ne încolonăm, bătrînește, la jargon, așa ne-am spus între noi, în redacție, în 2020. Mai bine inventăm tabuuri decît să lăsăm să ne treacă toate cuvintele-cheie prin corp, e și o chestiune de imunitate. Să nu ieșim la raport, ne-am spus. Cînd istoriile se arătau teribile în țară sau altundeva, noi nu știam cum să tăcem mai mîlc, înfricoșați că am putea fi ispitiți să ne pricepem și noi la terapiile lumii bolnave de azi. Am editat un singur număr din Infinitezimal, al șaisprezecelea, către sfîrșitul anului, de 216 pagini, și l-am intitulat Discretul. Ne-am gîndit că e destul un singur corp de hîrtie într-o vreme în care corpurile se ating cu precauție. (Acum un an intitulaserăm un număr, al paisprezecelea, Corpurile nu se ating).

Într-o zi, cîțiva dintre noi am făcut baie în Neajlovul rece.

Cineva a reclamat, la un moment dat, numărul mic de premii literare acordate scriitoarelor în România și i s-a răspuns să-și vadă de treabă. N-am bîrfit deloc întîmplarea acesta, ba am constatat că istoria în care trăim face ofertă egală de oportunități pentru ambele părți conlocutoare și te invită să alegi liber în care șuvoi al ei să intri, sub deplină protecție. Însă ce dă unicitatea și miracolul istoriei în care trăim este că rămîne binevoitoare și dacă-i întorci spatele.

Într-o zi, Dodo a spus: „Nu pățesc nimic dacă rămîn în caiet“.

Laur a scris, într-o zi: „Va reveni campionatul de fotbal din Germania pe 16 mai. Urmează fotbal fără spectatori. Nu m-aș grăbi să mă întristez. Ba chiar mă tem că urmează cel mai splendid fotbal. După cum era de așteptat, am înlocuit studiul la Impromptu opus 90 nr. 4 de Schubert cu Hanon obsesiv și niște Czerny. Șaisprezecimile de la mîna dreaptă mă omoară”.

Apoi a apărut o vorbă care putea să pară misterioasă, „beneficiarii colonialismului”, dar n-a părut. Prin preajma zilelor de 11, 12 iunie, redacția Infinitezimalului nota în jurnalul ei că în orașele americane sînt dărîmate zilnic statuile lui Cristofor Columb. Văzînd noi acestea, am dat o serie de parastasis, în regim secular, pentru Cristofor Columb, dar nu la 40 de zile, ci mai des. A fost bine. L-am pomenit de fiecare dată și pe sfîntul urît și negru, Cristofor, căruia zugravii români i-au schimbat adesea capul de cîine cu un cap de miel, încercînd să-i îmblînzească chipul, să-l apropie de oameni. Dar ciudat, nici un zugrav nu și-a dat seama că botul îndulcit, presărat cu dințișori foarte mulți și plăpînzi pe conturul prelung de mandibulă ovină, și ochiul prea rotund și lăptos în locul ochiului sticlos de cîine, deasupra cărora țîșnesc două urechiușe ascuțite, îl fac pe Cristofor să arate și mai înspăimîntător. Cum e posibil să nu-ți dai seama? Cum e posibil!

Sebastian-Vlad Popa este directorul revistei Infinitezimal.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.