Un simplu exerciţiu de memorie

Ana NANU
Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Un simplu exerciţiu de memorie jpeg

E bizar cum, după doisprezece ani petrecuţi la şcoală, învăţînd la atît de multe materii diferite, răscrucea de drumuri de la sfîrşitul liceului ne aduce faţă în faţă cu doar cîteva probe. Pînă la urmă n-ai ce-i face. Se ştie: bacalaureatul, un examen de temut pentru toate generaţiile forţate să-l dea, are menirea de a ne face tranziţia uşoară spre următorul pas. Post factum, toţi proaspeţii absolvenţi de liceu vor putea mărturisi că ceea ce ar fi trebuit să fie o etapă intermediară, care lansează o provocare setei lor de cunoaştere, se transformă într-o cauză de mare stres, tratată cu o solemnitate uneori disproporţionată.

În fiecare cuvînt scris pe foile tipizate se vădeşte efortul depus de către tinerele minţi pentru cunoaşterea materiei ce intră în programă. Toţi se îndreaptă cu emoţie spre sălile de clasă unde, pentru trei ore, vor trebui să aştearnă pe hîrtie, într-un mod obiectiv, variante prelucrate ale gîndurilor lor. Pe lîngă rigorile baremului, formele artificiale ale cunoştinţelor lor mai au un punct de reper: sensibilitatea corectorului. Nimic discutabil, nimic complex, nimic incert nu va ajunge pe paginile acelea – „nu are rost să te complici cu aşa ceva“. Totul trebuie prezentat în nuanţe cît mai contrastante, ilustrat de fapte cît mai transparente. Prudenţa este la ordinea zilei, unindu-i în cuget şi în simţiri pe toţi elevii cu o abordare cît de cît pragmatică a acestui examen: cine vrea notă mare trebuie să-şi cuminţească gîndul şi să-şi astîmpere elanul.

Mai în glumă, mai în serios, paradigma s-a schimbat destul de mult de pe vremea vechiului regim. Parcursul unei cariere nu mai e de mult uşurat de o repartizare într-un loc sau altul – proaspeţii absolvenţi se află într-o cursă acerbă, în care stabilitatea nu le este adusă întotdeauna de abilitatea de a se încadra într-o normă, ci mai degrabă de cea de a ieşi din tipare. Creativitatea devine o floare din ce în ce mai rară, într-o lume modernă în care totul s-a spus deja, iar roata nu mai trebuie reinventată. Examenul de la sfîrşitul liceului întreţine iluzia periculoasă a unor cerinţe minime care, îndeplinite şi ele cu chiu, cu vai, sînt suficiente pentru a determina o avansare în plan social şi profesional. Tare mi-e că, în ciuda unei nevoi de corectitudine în testare, între „un cinci de milă“ şi o „lucrare bună, dar neîncadrată în barem“ nu vom creşte ambiţii şi inovaţii, ci dezamăgiri şi dezechilibre.

Eu nu doresc să mă îmbăt cu apă rece şi să mă umflu în pene pînă dau cu capul de pragul de sus, doar pentru că am luat o notă mare la bac. Nici nu spun că examenele noastre standardizate sînt mai bune sau mai rele ca ale altora – spun doar că se naşte, printre elevi şi profesori deopotrivă, o foame de a intra în limitele unui barem care ne impune criterii deseori devalorizate. Între ceea ce am învăţat eu cu destulă plăcere în patru ani de liceu şi ceea ce mi s-a cerut să redau la încununarea acestora cu un examen, se căsca un mare hău în care se pierd originalitatea, entuziasmul şi acea sclipire care te face să te simţi confortabil în cunoaştere.

Pentru mine, bacalaureatul a fost un simplu exerciţiu de memorie, şi nimic mai mult. Nu exista nici măcar o fărîmă din personalitatea mea în cele douăzeci şi cinci de pagini pe care le-am scris. Dacă examenelor orale am reuşit să le dau o notă personală, pe cele scrise le-am abordat cu toată precizia de care am putut da dovadă. Mă bîntuie doar gîndul că, în viitor, cineva va dezgropa lucrările mele iar, fiindcă ştim cu toţii că scripta manent, impresia lor despre ceea ce am fost eu va fi una teribil de indiferentă – la fel de indiferentă pe cît scrierile mele vor fi lipsite de culoare. Şi cum nu mă simt confortabil ştiind că voi rămîne pentru eternitate în anonimat, ştiu că trebuie musai să scriu mai bine decît am făcut-o la examenul de bacalaureat. Sper doar ca acest an să nu mă fi schimbat într-atît încît să mă împiedice să fac asta. 

Ana Nanu este o proaspătă absolventă a Colegiului Naţional Bilingv „George Coşbuc“ din Bucureşti. Datorită cursurilor extraşcolare şi a notelor foarte bune, următorii ani îi va petrece la Londra, la King’s College, studiind filozofie. 

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.