Un scurt excurs istoric

Publicat în Dilema Veche nr. 738 din 12-18 aprilie 2018
Un scurt excurs istoric jpeg

Arta oratorică este, în vremurile moderne, o fiică a parlamentarismului. În acest spaţiu modelat istoric de votul cenzitar şi de vocaţia persuasiunii, oratorul este prezenţa în jurul căreia se ţese legenda. Discursurile sale sînt urmărite, iar în personalitatea lui se simte ceva din fibra majestuoasă a înaintaşilor greci sau latini. Cuvîntul îşi atinge, în acest context unic, poziţia sa de maximă expresivitate. Politica de secol XIX este o politică a discursurilor: alocuţiunea publică devine genul care se cere cultivat de toţi cei care aspiră la un cursus honorum.

România de dinainte de 1914 nu face excepţie de la această regulă a centralităţii elocinţei. De la avîntul, uneori ridicol, al paşoptiştilor pînă la rigoarea unor Maiorescu sau P.P. Carp, claviatura stilistică este impresionantă. Iniţierea în politică înseamnă iniţierea în stilul menit să o exprime. Geniul lui Caragiale a încadrat, neiertător, elanul celor pe care beţia de cuvinte îi îndruma spre piscuri de expresivitate involuntară. Dar, dincolo de aceste desene sarcastice, epoca de aur a oratoriei noastre ajunge la capătul ei odată cu Vechiul Regat. Simbolic, cîntecul de lebădă este epoca neutralităţii şi a războiului. În Take Ionescu şi în Iorga, patriotismul mesianic îşi află o întruchipare memorabilă. La finele de an 1918, Unirea cea Mare înseamnă şi alocuţiunea lui Iuliu Maniu, dedicată formulării unui întreg program regenerativ: stilul transilvănean al sobrietăţii atice se regăsea în acele cuvinte istorice rostite la Alba Iulia.

Ca şi în Occident, declinul oratoriei este, în România, inseparabil de ascensiunea totalitară. Noile forme în care se toarnă sensibilitatea postbelică preferă, la dreapta ca şi la stînga radicală, vorba dură, lătrată, ameninţătoare, ce îndeamnă la eliminarea adversarului. Democraţiile, de partea lor, redescoperă, salutar, puterea cuvîntului în libertate, spre a se apăra şi spre a se mobiliza. Intervenţiile lui Franklin Delano Roosevelt şi oratoria romantică a lui Churchill sînt semnele acestei energii a ideilor. Opoziţia dintre totalitarism şi democraţie este şi o opoziţie dintre două maniere de a imagina discursul public.

Prin comunism, RPR şi RSR intră în vremea discursului ca invitaţie la crima de stat şi delir demagogic. Oratoria comunistă este parte din genul literaturii de partid. Clişeizată şi agresivă, ea reduce limba la un set de formule repetate ritual, spre a convoca ura şi spre a trezi resentimente. Ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a fi un gînditor global este inseparabilă de vigoarea cu care mobilizează imaginarul lingvistic al revoluţiei: grotescul său este un grotesc stalinist.

Politicienii noştri de astăzi se ivesc pe acest sol istoric curăţat de reperele educaţiei clasice şi ale eleganţei oratorice. Odată cu dispariţia celor care, asemeni lui Corneliu Coposu sau Ion Raţiu, duceau mai departe o tradiţie, discursul public este îndatorat sintezei de demagogie intelectuală şi de primitivism lexical. Cuvîntul nu mai are eleganţă, cuvîntul este maltratat, desfigurat, aruncat în frazele ce sînt populate de anacoluturi.

În România anului de graţie 2018, oratoria politică este un gen extinct. Postările de pe Facebook au luat locul argumentelor elaborate. Scurte şi pline de miez, ele sînt menite a transmite pastila accesibilă electoratului. În platourile Antenei 3 sau ale RTV, limba română este redusă la o emisie verbală incontinentă, în fluxul căreia se pot recunoaşte locurile comune ale propagandei de partid. Iar atunci cînd Guvernul României este prezidat de o personalitate pentru care desfigurarea cuvintelor apare ca impuls natural, ciclul istoric al degradării discursului se închide, sub semnul mediocrităţii intelectuale şi al demagogiei. Epitaful de pe piatra tombală a oratoriei este scris prin acest triumf al imposturii, absolut, teribil şi aparent de neoprit. 

Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti, specialist în drept constituţional. Cea mai recentă carte a sa este Rusia, 1917. Soarele însîngerat. Autocrație, revoluție și totalitarism, Editura Humanitas, 2017.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.