Un moment fondator?

Camil-Alexandru PÂRVU
Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
Un moment fondator? jpeg

Ultima perioadă este plină de comemorări și aniversări: Primul Război Mondial, Unirea „mică“, centenarul Unirii „mari“, Revoluția din 1917, Marx însuși, iar acum a venit, oarecum anemic, momentul pentru Mai ‘68. O aniversare anemică, pentru că Mai ’68 nu le amintește românilor nici de un moment de glorie națională, nici de un moment de ruptură societală și culturală. România a trăit indirect și cu mare întîrziere transformările începute atunci în restul Europei și în America. Dificultatea de a înțelege ce s-a întîmplat atunci este amplificată de faptul că, în timp ce în Vest începeau ani lungi de asimilare și contestare a acelor transformări, în România se consolida protocronismul naționalist patriarhal și autarhic al unui regim comunist în căutare de legitimitate.

Mediul universitar și, mai ales, presa românească sînt destul de timide în a marca momentele istorice prin intervenții care să redea critic acea complexitate și semnificațiile sale. În schimb, dacă e vorba de mersul biruitor al națiunii, a cărei virtute e că ne scutește de controverse și de dezbateri mai serioase, festivismul își găsește parcă locul în mod „natural“, cu inevitabilele cîntări și adunări cu lozinci ușor de scandat. Față de travaliul critic intens și durabil de înțelegere și deconstrucție pe care îl întîlnești în revistele și universitățile din Vest, în România sînt doar două-trei universități și cîteva reviste pe unde se poate întîlni ceva asemănător.

Ivan Krastev remarca recent că 1968 este azi mai intens dezbătut (în Vest) ca moment de ruptură istorică decît 1917. Într-adevăr, acest lucru se datorează faptului că clivajul politic, social și cultural dominant al epocii noastre – și în Est, și în Vest – provine din acele baricade, din ocuparea universităților și din grevele generale, din alianțele și trădările de atunci, din carierele politice și universitare ale participanților, din vocabularul și imaginarul politic generat atunci. Este un clivaj politic puternic, care atinge echilibre diferite de la țară la țară, actualizînd și transformînd clivajele din trecut. Este, cu alte cuvinte, momentul cînd clivajului tradițional stînga-dreapta începe să i se alăture un nou clivaj ce opune fidelitatea pentru tradiție, națiune și autoritate, unui pol alternativ, feminist, ecologist și cosmopolit.

ivan krastev 21 1 jpg jpeg

Foto: Ivan Krastev

Mai ‘68 este momentul de afirmare politică și culturală a unei generații care se născuse după încheierea războiului și crescuse în deceniile de creștere economică fără precedent. Contestarea viza nu doar clasa politică, ci în sens mai larg autoritarismul conservator și patriarhal din sferele industriale și agricole ce construiseră acel stat și pe care se bazau forțele politice postbelice și consensul social de pînă atunci. Acea generație a înlocuit treptat vocabularul binar al luptei de clasă cu unul despre egalitatea în drepturi pentru grupuri pînă atunci excluse sau invizibile, egalitatea de șanse, dreptatea socială, emanciparea. Revendicarea emancipării nu se mai face în numele unei majorități oprimate, ci în acela al unor minorități care cereau recunoaștere și acces egal în spațiul public. Este de aceea și momentul de cotitură pentru un anumit conservatorism, care părăsește tradiția elitistă și devine populist, născînd mișcările și partidele populiste de extremă dreaptă.

Pentru a înțelege semnificația anului 1968 și a clivajelor fondate atunci, este suficient să urmărim valurile recurente de mobilizare anti-Mai ’68. Dacă pentru unii Mai ’68 este începutul lungii serii de lupte pentru emancipare socială și politică a grupurilor pînă atunci marginalizate sau ignorate, pentru ceilalți este începutul sfîrșitului unor instituții tradiționale ale societății – familie, națiune, biserică. De altfel, Mai ’68 nu a adus imediat vreo victorie politică. Dimpotrivă. Alegerile următoare aveau să aducă în Franța victoria covîrșitoare a partidelor ce îl susțineau pe generalul Charles de Gaulle și respingeau revendicările studenților. Tot un eșec a fost și mult ceruta alianță între sindicate, partide și studenți. Sindicatele s-au repliat pe poziții de negociere clasice, legate de condițiile de muncă (salariul minim, reducerea orelor de lucru etc.). Efectele lui Mai ’68 au venit în timp, peste tot unde mobilizarea s-a făcut în numele egalității în drepturi și a emancipării sociale.

Societatea românească are dezavantajul de a fi ratat acel moment istoric și de a fi recuperat, în puțini ani și cu inevitabile sincope, cele cinci decenii de transformare culturală, politică și socială din Vest. În schimb, mobilizarea împotriva acelor timide transformări a fost și este puternică. Conservatorismul autoritar românesc este puternic mobilizat, prin inițiative recente, precum Coaliția pentru Familie, dar și în principalele partide – PSD și PNL – sau în instituțiile principale ale statului. În buna tradiție a conservatorismului românesc, el se mobilizează împotriva a ceea ce de abia există sau e pe cale de a se naște. Este ca și cum, de la 1848 încoace, mereu și mereu, emancipările și politicile de liberalizare au născut fronturi identitar-conservatoare ce au luat prea repede forme extreme. Și, paradoxal, mobilizările conservatoare par să fie mereu cu un pas înainte.

Camil-Alexandru Pârvu este con­fe­ren­țiar la Facultatea de Științe Politice, Univer­sitatea din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.