Slugărnicie, supunere, servilism, umilință, ploconeală, obsecviozitate, lingușire, periere, flatare, măgulire, olastiseală, tămîiere, adulație, conformism, oportunism, complicitate, compromis, complezență, idolatrizare, proslăvire, preamărire, pupincurism.

Nu e o familie de cuvinte și nici o înșiruire de sinonime. Nu toate cuvintele acestea înseamnă chiar același lucru. Dar dacă le aplicăm la lumea politică rezultă un fenomen evident. Îl cunoaștem și-l recunoaștem foarte bine pentru că s-a manifestat și se manifestă în politica românească și în cea de pretutindeni. Se asociază în special cu politica arbitrară, cu dictaturile, cu autoritarismul și cu incompetența în conducerea unei țări sau a unei instituții.

În Dosarul din această ediție a revistei încercăm direct sau indirect să descoperim formele și cauzele fenomenului. Cum de se tot repetă istoria asta, care sînt mecanismele care ne aduc atît de des aici? Cum s-a întîmplat cu Hitler, cu Stalin și cu Ceaușescu? Ce se petrece în partidele de astăzi? Ce înseamnă curaj și ce înseamnă lașitate în politica vremurilor noastre? Cum funcționează mintea unora care ajung să facă rău pe scară largă? Pot exista eventuale beneficii ale unor atitudini oportuniste sau lașe asupra celor din jur? În ce condiții?

Sînt o serie de întrebări la care istorici, politologi, oameni politici, jurnaliști și psihiatri caută răspunsuri. Nu în ultimul rînd, scriitorul francez Éric Vuillard, laureat al premiului Gon-court pe anul 2017, într-un interviu pe care-l găsiți în paginile următoare, încearcă să separe apele între ficțiunea și realitatea existente atît în literatură, cît și în politică. Și se pare că uneori literatura e mai veridică decît politica, aceasta din urmă transformîndu-se într-un fel de punere în scenă artificială și grotescă.

Grotesc și aproape incredibil a fost ce s-a întîmplat în lumea din jurul unor dictatori precum Hitler (despre a cărui ascensiune în Europa e ultima carte a lui Éric Vuillard) sau Stalin, dar asemănător, chiar dacă păstrînd proporțiile, e și ceea ce se întîmplă și în jurul unor lideri autoritari de mai mică anvergură pe care-i vedem și astăzi în plină acțiune. Ce-i face pe oamenii din jurul lor să nu li se opună, nici chiar după toate experiențele și grozăviile binecunoscute din secolul trecut? 

Ilustraţie de Ion BARBU