„Un e-book e precum un player“ - 3 întrebări pentru Alin CROITORU

Publicat în Dilema Veche nr. 591 din 11-17 iunie 2015
„Un e book e precum un player“   3 întrebări pentru Alin CROITORU jpeg

e-book?

Dacă-l priveşti doar ca pe un mijloc de divertisment,

-ul nu diferă cu nimic de obiectul clasic, de cartea imprimată pe hîrtie: citeşti… şi-atît. Folosul lui apare cînd plăcerea lecturii se transformă în necesitate, de la cele mai simple situaţii, cînd ai nevoie de lumină ca să citeşti (la un

se poate citi pe-ntuneric), la momentele cînd trebuie să adnotezi, să copiezi fragmente din text, să citezi, să cauţi în document, să arhivezi, lucru care de obicei îţi umple masa de hîrtii, de dosare, pe care inevitabil ajungi să le rătăceşti. Totul ţine deci de gradul de complexitate a lecturii, de scopul ei şi, de ce nu, de obiceiurile pe care le ai cînd citeşti. 

Alături de

de

-ul folosit pentru lectură,

-ul e precum un

din care poţi să-ţi alegi după plac melodiile: te saturi de

, îţi aduci aminte că ai pus în el şi un

. Termini primul volum din

, nu trebuie să mai alergi la librării să-l iei pe următorul: intri chiar atunci pe Amazon şi cumperi următorul volum. Apoi, tot ca-ntr-un

urile pot fi arhivate în memoria

-ului în biblioteci practic nelimitate, pot fi transferate şi accesate online. 

Cine citeşte la noi cărţi electronice? 

E o întrebare pe care şi editorii şi-o tot pun, şi nu numai despre cărţile electronice. Doar că, în cazul

-ului, e un pic prea devreme pentru un răspuns limpede, cel puţin la noi. Într-o ordine normală a lucrurilor, ai putea judeca în funcţie de genul textului pe care

-ul îl poartă: o carte de reportaj merge către publicul ei, cititorii lui Saramago încing server-ul cînd apare

şi aşa mai departe. Nu avem însă, deocamdată, instrumentul real care să măsoare, ca-ntr-un studiu de piaţă, feliile de pizza ce alcătuiesc publicul cărţii electronice. 

Foto: J. Mauer, wikimedia commons

Aşa că răspunsul aproape de adevăr e necuantificabil şi ţine mai degrabă de accesibilitate: cititorii cărţii electronice sînt aceia care au interfaţa prin care să poată accesa şi gestiona cărţile electronice (fie ea calculator, tabletă, Kindle, phablet, telefon mobil etc.) şi care au, măcar parţial, acces la Internet. Apoi, lumea încă se împarte între cei ce citesc pe hîrtie (majoritatea, încă) şi cei ce, din diferite motive ce ţin în mare parte de uşurinţa de adaptare, găsesc că le e mai la îndemînă să citească un document în format electronic. Este încă prea devreme pentru împărţirea pe categorii sociale, de gen sau de vîrstă, care în România nu sînt clare nici în cazul cărţilor în format clasic. 

După ce criterii o carte apare şi în format electronic? 

Privită de foarte deasupra, pentru editorul ei, o carte electronică nu diferă încă, din punctul de vedere al nevoii de a fi publicată, cu nimic de cartea clasică. Aşa se şi explică faptul că mai bine de două treimi din numărul cărţilor publicate de Polirom sînt accesibile şi în format digital. 

Cartea în format electronic e un produs, important nu prin ceea ce reprezintă acum (pentru că nu are deocamdată o pondere însemnată în vînzări, deşi ele cresc), ci prin posibilităţile pe care le va oferi în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat (căci, precum canonul literar, cartea e ceva mai conservatoare decît presa scrisă, care a trebuit să se adapteze repede la mediul online). Criteriul după care o carte apare şi în format digital ţine de latura contractuală – dacă, de pildă, proprietarul drepturilor de autor îşi dă sau nu acordul s-o publici şi în acest format ori dacă sumele cerute de el nu sînt excesive –, dar şi de motivele pentru care în general publici o carte, indiferent de suportul şi formatul ei: iar aici lucrurile se complică, căci se diversifică.

Impulsul care motivează apariţia unei cărţi e de obicei de ordin financiar, dar şi cultural (prezervarea unei ediţii, a operei unui autor, de pildă), aducător de capital simbolic. Restul depinde de cererea pieţei, de riscul pe care o editură şi-l asumă publicînd cartea/autorul cu pricina, de profitul pe care ea îl aduce (într-o perioadă rezonabilă de timp), de posibilităţile ei de transfer dintr-o serie în alta şi de o grămadă de alte lucruri de care trebuie să ţii seama cînd cumperi drepturile de traducere şi editare ale unei cărţi. 

Pe viitor, pe măsură ce vînzările de carte digitală vor creşte, unul dintre avantaje, vizibile deocamdată doar pentru cumpărători, va fi acela că spaţiul de depozitare nu se va mai măsura în metri şi număr de exemplare tipărite, ci în GB. 

Alin Croitoru este redactorul-şef al colecţiei de literatură universală „Biblioteca Polirom“. Mai multe la polirom.ro

a consemnat Marius CHIVU  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.