Un deficit de omenie

Cătălin AVRAMESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 98 din 1 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prizonier pe insula doctorului Moreau, imaginată de H.G. Wells, un naufragiat din lumea normală asistă la "cea mai nebunească ceremonie" pe care şi-o poate imagina. Un grup de monştri, obţinuţi prin vivisecţie, recită un şir de "formule idioate" care compun Constituţia ce aspira să îi ridice la nivelul umanităţii: Să nu mergi în patru labe. Asta e Legea! Să nu bei apă lipăind. Asta e Legea! Să nu zgîrmi coaja copacilor. Asta e Legea! Să nu vînezi alţi oameni. Asta e Legea! Înţelepte prevederi. Aş fi mulţumit dacă clasa politică ar lua aminte măcar la aceste cîteva principii. Judecînd însă după dosarele penale pe care le au la Parchet şi după spectacolul pe care îl dau pe canalele de televiziune, cînd se lasă seara, politicienii noştri sînt o specie mai refractară la progres decît specimenele doctorului nebun. Cu asta, am ajuns la problema regulilor. E bine să avem reguli clare, precise, care să-i spună unui funcţionar public ce îi e permis şi ce îi e interzis să facă. Dar acestea nu sînt de ajuns. Pe insula doctorului Moreau, mutanţii descoperă "portiţele" din sistem. Experienţa ne arată că politicienii şi funcţionarii noştri, similar, învaţă, gradual, să ocolească prevederile oricărui cod de conduită. Priviţi doar la ce au făcut cu legile privitoare la controlul averilor. Peste noapte, bunicile miniştrilor au devenit posesoare de maşini sport, iar afaceri cu chioşcuri de tablă s-au dovedit a fi generat profit de zeci de milioane de dolari. O concluzie: Legile nu sînt de ajuns . Ce le lipseşte politicienilor noştri nu e ceva care să poată fi suplinit doar cu mijloace juridice. Politicienii noştri au, înainte de orice, un defect de caracter. Iar acesta va răbufni de fiecare dată cînd ei vor avea ocazia să abuzeze. De legi, de regulamente, de acte, de instituţii şi de contribuabili. Ceea ce m-a minunat de cincisprezece ani încoace, la cei care ne conduc, e lipsa lor fundamentală de sensibilitate omenească. Încercaţi să vă puneţi în situaţia prim-ministrului, spre exemplu, sau a unuia dintre preşedinţii Camerelor. Să vă ridicaţi salariile fabuloase de la casierie, să vă urcaţi în Mercedes şi să vă duceţi la vila din Primăverii, în timp ce nişte miliţieni reciclaţi opresc circulaţia, ca şoferii de rînd să nu vă deranjeze cu insistenţa lor de a ajunge şi ei la casele lor. Asta în timp ce pe trotuare se etalează mizeria şi ilegalităţile cotidiene. Nu ştiu alţii cum sînt, dar mie mi-ar fi ruşine. Mi-ar fi ruşine, ca om, să îi ţin pe alţii la stop, ca să trec eu. Mi-ar fi ruşine ca un consilier de-al meu să aibă un salariu de zece ori mai mare decît acela al unui profesor de română. N-aş avea inima să trec pe lîngă copiii aceia dezbrăcaţi, care cerşesc în frig la semafor, fără să pun mîna pe telefon, să îl sun pe ministrul de Interne, să îi cer o explicaţie. Acesta e telefonul pe care trebuia să îl daţi, domnule prim-ministru, nu acela în beneficiul miliardarului de la Rompetrol. Aşa cum ştiau cei din vechime, legile şi normele sînt utile doar în măsura în care există şi moravurile potrivite. De aceea, opera unui mare legislator era, totodată, şi aceea a unui reformator al apucăturilor şi înclinaţiilor celor pe care îi conduce. Un lider cu adevărat mare era, înainte de toate, un mare exemplu de conduită. Nu în toate privinţele, desigur, dar întotdeauna era ceva în profilul său moral, o mare virtute, o neobişnuită bunătate, care îi schimba pe cei din jur. Politicienii noştri au înţeles însă din actul guvernării că trebuie doar să producă vorbe pe hîrtie. Atîţia metri de legi, atîtea kilograme de ordonanţe. Asta am primit noi de la ei, în schimbul impozitelor şi taxelor cu care ne-au împovărat. Vă întreb: e mai bună societatea noastră acum decît era în urmă cu - să spunem - zece ani? Dacă nu, atunci cine e responsabil? Adevărul este că responsabili sîntem şi noi. Noi, cei care îi finanţăm; noi, cei care îi suportăm; noi, cei care, din cînd în cînd, mai şi votăm fiinţe de acest gen, ca şi cum nu am fi suficient de edificaţi asupra naturii lor. Nici un cod de conduită nu va produce efecte reale asupra comportării politicienilor, atîta vreme cît noi vom fi conduşi de ne-oameni. Iar noi vom fi conduşi de ne-oameni atîta vreme cît noi nu vom înţelege că, înainte de orice norme caracterul celor care le aplică este acela care contează. Înainte de a fi o chestiune de coduri, politica trebuie să fie o chestiune de moralitate. A fiecăruia dintre noi.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.