Un cîine cît lumea

Publicat în Dilema Veche nr. 361 din 13 - 19 ianuarie 2011
Un cîine cît lumea jpeg

Un cîine cît lumea  Era un cîine mare. Se-ncolăcea în jurul corpului meu mic, ca şi cum ar fi fost o sfoară cu mulţi colţi. Am scăpat sacoşa din mînă. Am început să plîng. Încet. Îmi era frică să nu-mi audă lacrimile. Îmi era frică să nu-l sperii. Aveam vreo şase ani. Mama mă trimisese la alimentara din faţa blocului să cumpăr pîine. Am cumpărat-o. N-am mai mîncat-o. Mama nu ştia de ce nu mai urc. S-a uitat pe geam şi ne-a văzut. Un copil speriat şi nemişcat din care curgeau lacrimi, mîrîit de-un cîine. Un cîine cît toată lumea.

În 2006 am scris piesa Mi-e frică. A fost selectată în urma concursului dramAcum 3, a obţinut o bursă de dezvoltare de text, a fost regizată de către Radu Apostol – spectacol-lectură – la Teatrul Foarte Mic şi a avut o lectură la Lark Theatre, New York. Mi-e frică este o instalaţie dramaturgică, în care se suprapun mai multe fire de frică, mai multe vîrste şi poveşti ale angoasei. În fetiţa-frică, pe care am hotărît, împreună cu Radu Apostol, să o joace o bătrînă, s-au cocoşat toate „spaimele de mîine“ ale personajelor. Toate fisurile fricilor din ei, tencuite cu aparenţa că deţin controlul asupra lor şi asupra celor din jur. Aparenţă subminată de vulnerabilitatea care se revolta în fiecare dintre ei.

Mi-e frică a fost, dintre toate textele mele, piesa la care am lucrat cel mai mult şi de care, de la un punct încolo, mi-a fost foarte frică. Simţeam, de fiecare dată cînd reciteam un nou draft, că-mi scapă pojghiţa, de teamă, pe care aluneca identitatea piesei sau că nu găsesc intimitatea specifică a fiecărei frici în parte. Aveam senzaţia că pierd unitatea spaimelor, care lega subteran spaţiile afective ale personajelor, înţepenirea lor într-o obsesie congelată, dependenţa lor de o crăpătură încă vie din blocul în care-au trăit prea mult ca să-l poată părăsi. Lumea fricilor din text era o supraetajare de emoţii fluide, de fragilităţi topite unele în altele. Fricile transparente aveau ecou. În fetiţa-bătrînă, căreia îi era teamă să se nască, fremăta doamna în vîrstă, lipită de bulina roşie de pe blocul din care văzuse cele mai frumoase apusuri. Doar de-acolo roşul vineţiu putea fi atins. Doar acolo orice frică putea să se evapore. Ca şi cum nu s-ar fi „petrecut“ niciodată.

Printre fricile corespondente din piesă, cea a bătrînei care-şi mîngîie cîinele a rămas, indiferent de stadiile prin care a trecut textul, neschimbată. E un cîine mic, cu blăniţa îngheţată. O Mola care nu mai vrea boabe. Și ei i-a fost cîndva frică.

Mihaela Michailov este critic de teatru şi dramaturg.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.