Un an nebun - scurtă cronologie

Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
Un an nebun   scurtă cronologie jpeg

■ 8 ianuarie – Vizită a ministrului Ti­neretului și Sportului la căminele Facultății Nanterre. Studentul (de naționalitate germană) Daniel Cohn-Bendit îl interpelează pe marginea „Cărții Albe a tineretului“: „În trei sute de pagini nu ați menționat o vorbă despre problemele sexuale ale tinerilor!“ Incidentul nu trece neobservat: studentul este avertizat de decan și amenințat cu exmatricularea. Se afla, deja, pe o listă neagră: cu un an înainte, pe 22 martie 1967, participase la un protest împotriva regulamentului de ordine interioară: fetele aveau voie să vină la căminele băieților; lor, însă, le era interzis să le viziteze.

■ 26 ianuarie – Un grup de studenți (intitulat „Mișcarea 22 martie“) protestează la Nanterre împotriva posibilei exmatriculări a lui Daniel Cohn-Bendit. Primele confruntări cu forțele de ordine.

■ 27 aprilie – Daniel Cohn-Bendit este arestat. Se răspîndește zvonul că ar putea fi mutat la altă universitate sau expulzat. Protestele se amplifică.

■ 1 Mai – Pentru prima dată, din anul 1954, este autorizată o manifestație de ziua muncii. Marș comun al sindicatelor și al Partidului Comunist Francez. Participă zeci de mii de oameni. Daniel Cohn-Bendit este eliberat din arest, dar primește o convocare în fața comisiei de disciplină a universității pentru data de 6 mai.

■ 2 mai – Incendiu la Sorbona. Focul e stins repede, nu există victime. Se presupune că focul a fost pus intenționat de militanți ai grupării de extrema-dreaptă, „Occident“. Au loc ciocniri între studenții comuniști și membrii grupării „Occident“. Incidente și la Facultatea de Litere de la Nanterre: un grup de studenți ocupă o sală de curs. Decanul suspendă cursurile. Opt studenți sînt covocați, pe 6 mai, la consiliul de disciplină al Universității.

■ 3 mai – Protestele continuă la Sorbona și la Nanterre. Incidente foarte violente între studenți și forțele de ordine. În cursul nopții, se ridică primele baricade. Studenții ocupă Cartierul Latin. Poliția arestează 600 de protestatari.

■ 4 mai – Uniunile studențești fac apel la grevă pe termen nelimitat. La Sorbona cursurile sînt suspendate. Continuă protestele în Cartierul Latin.

■ 5 mai – Numeroși studenți, arestați în noaptea de 3 mai, sînt condamnați la închisoare. Proteste sporadice în mai multe facultăți.

■ 6 mai – Protestele se extind în tot mai multe universități. Cei opt studenți de la Nanterre, între care Daniel Cohn-Bendit, răspund în fața comisiei de disciplină. Confruntări violente cu poliția; 600 de persoane (protestatari și forțe de ordine) rănite. Au loc 400 de arestări. Manifestații de solidaritate în mai multe universități din Franța.

■ 7 mai – Declarație a președintelui De Gaulle: „Nu putem tolera violențele din stradă“.

■ 8 mai – Protestele continuă. În plenul Adunării Naționale, deputații comuniști (în opoziție) solicită amnistierea studenților condamnați.

■ 9 mai – Protestele se extind: Nantes, Strasbourg, Rennes și Toulouse.

■ 10 mai – Mai multe uniuni ale studenților fac un apel la grevă generală pe 13 mai. „Noaptea baricadelor“: proteste deosebit de violente urmate de intervenția brutală a forțelor de ordine. Bilanțul: 350 de răniți, dintre care peste 30 în stare foarte gravă; două sute de mașini incendiate; zeci de magazine vandalizate.

■ 11 mai – Premierul Georges Pompidou face un apel la calm. Protestatarii arestați sînt eliberați, guvernul anunță o lege de amnistiere a celor condamnați.

■ 13 mai – Grevă generală și manifestații ale studenților și cadrelor didactice peste tot în Franța. Mișcărilor studențești li se alătură și muncitorii. La Paris participă peste un milion de oameni. Studenții arestați în ultimele zile sînt eliberați.

■ 14 mai – Partidul Comunist Francez și Federația stîngii democrate și a socialiștilor depun o moțiune de cenzură împotriva guvernului. Greve spontane și proteste în mai multe centre industriale din Franța. Sorbona se autoproclamă „comună liberă“; Nanterre se declară „autonomă“. Președintele Charles de Gaulle pleacă în vizită de stat la București.

■ 15 mai – Grevele se extind. Teatrul Odeon e ocupat de protestatari. L’École des Beaux-Arts se transformă în „Atelier popular“.

■ 16 mai – Greva se extinde la unele uzine Renault, sindicatele din domeniul metalurgiei, marile companii de stat: RATP (transportul în comun parizian) SNCF (căile ferate) și Air France.

■ 17 mai – Societatea publică de radio și televiziune anunță că intră în grevă. Greviștii cer demisia actualului Consiliu de Administrație și abrogarea statutului și propun formarea unui comitet pentru „obiectivitatea informațiilor“. Georges Pompidou declară că „în fața dezordinii, guvernul își va face datoria“.

■ 18 mai – 6 milioane de francezi sînt în grevă.

■ 19 mai – Juriul decide suspendarea Festivalului de Film de la Cannes. Charles de Gaulle se întoarce din vizita de stat de la București.

■ 20 mai – Peste 9 milioane de greviști. Opoziția cere alegeri anticipate.

■ 21 mai – Grevele se extind: Poșta, Peugeot, Michelin, Citroën, Gaz de France, funcționarii publici, marile magazine. Criză de combustibil la Paris: stațiile de benzină nu mai sînt alimentate, din cauza grevelor de la rafinării. Lui Daniel Cohn-Bendit i se interzice șederea în Franța. Televiziunea publică transmite integral dezbaterile parlamentare pe marginea moțiunii de cenzură.

■ 22 mai – Moțiunea de cenzură împotriva guvernului este respinsă. Este adoptată legea amnistiei. Unele sindicate se  declară dispuse să negocieze cu guvernul. Protestele studenților continuă. Daniel Cohn-Bendit pleacă la Berlin.

■ 23 mai – 100 de răniți la manifesta­țiile din Cartierul Latin. Și sindicatele din Poliție anunță o listă de revendicări.

■ 24 mai – 10 milioane de greviști. Manifestații masive la Paris și în cîteva orașe. Proteste deosebit de violente la Bordeaux, Strasbourg, Nantes, Toulouse. La Lyon, un polițist este ucis de protestatari. Generalul De Gaulle anunță intenția de a organiza, în luna iunie, un referendum: „În cazul în care răspunsul va fi nu, e de la sine înțeles că nu-mi voi mai asuma această funcție“.

■ 25 mai – Ministerul Muncii începe negocieri cu cîteva confederații sindicale.

■ 26 mai – Negocierile continuă. Georges Séguy, secretarul general al CGT, îndeamnă la continuarea grevelor. Asociația părinților (care reprezintă 500.000 de familii) face un apel la federațiile studenților să nu mai organizeze manifestații de stradă. 

■ 27 mai – Negocierile se încheie cu „Acordurile de la Grenelle“ (denumite astfel după strada unde se afla Ministerul Muncii). Acordurile prevăd creșterea salariului minim, reducerea progresivă a duratei de lucru, scăderea vîrstei de pensionare, revizuirea contractelor colective, drepturi suplimentare pentru organizațiile sindicale. Unele sindicate cer continuarea grevei.

■ 28 mai – Ministrul educației na­țio­nale Alain Peyrefitte demisionează. Unele sindicate încetează conflictul de muncă. Daniel Cohn-Bendit revine în Franța, după ce trece frontiera fraudulos.

■ 29 mai – 800.000 de persoane protestează la Paris, la apelul CGT. Se cere un „guvern popular“. În jurul orei 11.30, după ce solicitase amînarea Consiliului de miniștri (programat pentru ora 10), De Gaulle părăsește palatul prezidențial cu elicopterul. Pe parcursul zilei, avea să se afle că s-a deplasat la Baden-Baden, cartierul general al armatei franceze în Germania; apoi s-a întors în Franța, la Mulhouse, unde a susținut o teleconferință cu armata. În timpul absenței din capitală, s‑a răspîndit zvonul unei vacantări a postului de președinte. Stare de incertitudine.

■ 30 mai – Președintele anunță la radio dizolvarea Adunării Naționale și organizarea de alegeri anticipate. La Paris, pe Champs Elysées, manifestație de sprijin pentru De Gaulle, la care participă aproximativ un milion de oameni.

■ 31 mai – Remaniere de guvern: Xavier Ortoli îl înlocuiește pe demisionarul Alain Peyrefitte. Au loc manifestații de susținere a puterii gaulliste. Guvernul continuă negocierile cu sindicatele. Unele dintre articolele Acordurilor sînt revizuite în favoarea sindicatelor.

■ 1 iunie – Daniel Cohn-Bendit participă la proteste. Se scandează elections, trahison („alegeri, trădare“).

■ 4 iunie – Grevele încetează în cea mai mare parte a Franței. În schimb, la televiziunea publică, protestele se amplifică. Programul de știri e asigurat doar de un grup redus de jurnaliști.

■ 10 iunie – Prima zi a campaniei electorale. Proteste în Cartierul Latin.

■ 12 iunie – Sînt reluate cursurile în majoritatea liceelor. Guvernul interzice orice manifestație pe durata campaniei electorale. Se estimează că mai sînt un milion de greviști.

■ 14 iunie – Poliția intervine în forță pentru a-i evacua pe protestatarii care se baricadaseră în Teatrul Odéon.

■ 16 Iunie – Poliția intervine pentru a evacua Sorbona.

■ 23 iunie – Primul tur al alegerilor legislative. Partidele gaulliste obțin o victorie zdrobitoare.

■ 27 iunie – Se reia lucrul și la televiziunea publică.

■ 30 iunie – Turul al doilea al alegerilor legislative. Rezultat: Union des démocrates pour la République și radicalii independenți obțin 43,6%, Centrul democratic – 10%, Partidul Comunist Francez – 20%, Federația stîngii democratice și socialiste – 16,5% și Partidul Socialist Unificat – 3,9%.

■ 13 iulie – Republicanul Maurice Couve de Murville este numit prim-ministru.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.