Dosarul de față e alcătuit în colaborare cu Eugen Istodor, care a scris, de curînd, o carte despre umor (Cațavencii și tribul lor. O etnografie a grupului incomod și de moravuri grele Cațavencu (1990-2006), Polirom, 2018). De aceea l-am lăsat pe el să explice mai pe îndelete ce și cum. (Iaromira Popovici)

Înjuri, ți-e frică sau faci cîte-o glumă. Cînd ceva nu merge în viața ta. N-ai scăpare, așa reacționezi. E emoție și e reacția ta imediată. Și aici e haios. În fapt, chiar și atunci cînd te crezi singur, de capul tău, chiar și atunci, reacționezi cum au făcut-o apropiații tăi, gașca ta de la bloc sau de la bere. Din cercul ăsta vicios nu ieși. Dar dacă ți-ar fi frică, nu-i așa, ai striga: „Lupul! Lupul!“. De prea multe ori și nu te-ar crede nimeni. Înjurătura, cum o fi ea făcută, este între frică și glumă. Te scuturi de rău c-o înjurătură cum o faci cu o glumă. Acum, îți dai seama, am scos gluma cucoană mare, regină. Ai în paginile ce urmează reconstituirea unui timp care n-a mers el cum trebuie în viața noastră, dar ne-am amuzat de nu ne-am prăpădit. După 1990, liderul satirei a fost Cațavencu/Academia Cațavencu. Născută din boemia șprițurilor reci ale comunismului, Cațavencu/Academia Cațavencu a însoțit momentele teribile ale loviturilor de stat din 1990, deruta vremilor lui Iliescu, Văcăroiu. A fost aproape singura publicație care l-a înfruntat pe premierul Adrian Năstase. Ai interviul cu Viorel Moțoc, astăzi în redacția Cațavencii. Divertis-ul început în găștile studențești ale comunismului are și el, în acest număr, istoria sa veselă, scrisă de Cristian Grețcu. Am rîs de ne-am prăpădit cu Divertis-ul. Vio, Teo și Costel au lăsat umorul politic și au atins coarda sensibilă a vieții de toate necazurile. Ei au început prin 2000: s-au urcat pe scenă în zilele amatorilor și au devenit profesioniști, fiind aplaudați prin Cluburile de stand-up comedy ale țării. Astăzi, fac seri pline la Club 99. Times New Roman a cucerit lumea virtuală. Formulare directă, supusă timpului scurt și imaginarului internautului. Mimi Brănescu acum privește Las Fierbinți și nu-și înțelege propriul succes. Plasîndu‑și sitcom-ul în România de categorie B, Mimi Brănescu face din „rahat, bici“, prin stările de permanentă confuzie cognitivă ale personajelor sale vorbește despre deruta noastră, a tuturor. Dragoș Pătraru și gașca sa de la Starea nației sînt satiricii lucizi. Sancționează orice amestec în libertatea lor de creație. Aveți de citit, special, un „text de laborator“, fără haz. Adică despre ce este în capul lui Pătraru cînd e călcat pe coadă. Radu Paraschivescu nu putea lipsi de la acest colocviu al satirei. El are ochiul și spiritul deschise să prindă gogomăniile VIP-ulețelor de toată mîna. Personaje de-a dreptul de satiră, dar în același timp satirici pre limba lor, sînt Letopiseț și Tetelu. Pe Letopiseț l-am lăsat să-mi vorbească arhaic, cum îi este felul. Tetelu, personaj creat de Dragoș Mușat la Academia Cațavencu, are show-ul lui pe Internet. Alexandru Duțu a avut misiunea de a dezvălui felul șchiop de a spune lucrurile drept în față. Un lucru este mai presus de orice. În acest număr din Dilema veche, umorul a stat sub semnul revoluției: Liberté, Égalité, Fraternité! Pentru noi, miștoul, satira, hazul, spiritul, pamfletul sînt toate egale. Indiferent cine e performerul, umorul te scoate din frica pentru ziua de mîine. Și asta contează.

Umorul este alcool, te poți îmbăta de nu-l stăpînești, de pierzi caii. Tu știi să te oprești la timp din glumă, cît să nu-l jignești, să nu-i impui prietenului tău cel mai bun binele cu forța? (Eugen Istodor)

Ilustraţie de Ion BARBU