Cînd am aflat de acest Dosar, am zis „da“ imediat. Tocmai devenisem beta-tester al unui motor nou de căutare, Alexandria 2.0, conectat la 72 de biblioteci din întreaga lume, cu ajutorul căruia pot răscoli toate cărțile cuprinse în acestea. Am scris în cîmpul de căutare „Mircea Horia Simionescu“ și am apăsat pe „search“. În doar cîteva secunde am descoperit 424 de opere necunoscute mie, în care este menționat autorul român (sau o persoană cu același nume). Prin urmare, am decis să pun la dispoziție publicului larg rezumatele a trei dintre ele. Iată-le:

Prof. Dr. Mircea H. Simionescu, Mic tratat de smuls zîmbete. În scurta carte a profesorului Simio­nescu, tiz al autorului român și prodecan al facultății de anatomie de la Universitatea din Praga, emeritul om de știință prezintă sumar cele șapte metode cunoscute de smuls zîmbete: cu forța, cu binișorul, cu vorba bună, cu repeziciune, pe furiș, într-un moment de neatenție, cerebral. În partea a doua a cărții, autorul oferă exemple practice. Tragic: momentul în care un zîmbet smuls cu vorba bună de pe fața unei precupețe se rupe într un colț și trebuie aruncat la gunoi. Volumul este însoțit de desenele graficianului suprarealist Miroslav Vlticka, care, deși frumoase ca compoziție, nu contribuie cu nimic la o mai bună înțelegere a practicilor descrise de autor. (Editura Rosicky & Fiul, Karlovy Vary, 1936)

Mario Aldini, Fericirea e dincolo. Povestea unui cuplu de bătrîni dintr-un sătuc din sudul Italiei. El e aproape orb, ea e paralizată. Într-o zi, realizează că nu mai știu unde e fericirea. O caută în toate cotloanele casei, bătrînul se aventurează chiar și în pod. Degeaba. Fiica cuplului, un vecin binevoitor, șeful poliției locale, patronul ziarului Il Corriere della Notte, un turist american și un marinar se alătură căutării, dar nu au succes. Bătrîna își amintește că ultima dată văzuse fericirea în șifonierul moștenit de la bunica sa. Se caută în șifonier, dar în el nu-i nici urmă de fericire. Un copil din sat se oferă să le-o dea pe a lui, însă cuplul refuză. După două săptămîni de căutări, o bucată din fericire este găsită în spatele sobei de fontă și pusă la loc în șifonier. Mircea Horia Simionescu are o apariție trecătoare în cartea lui Aldini: în timpul cău­tărilor, marinarul găsește în bibliotecă Biblio­grafia generală, primul volum din trilogia sa Ingeniosul bine temperat. Îl deschide, dar nu găsește în el decît o gînganie moartă. „O carte minunată, păcat că n-a scris-o cineva mai talentat“, constată Tănase Ciocan în gazeta Răcnetul Mizilului după lectura cărții lui Aldini. (Editura Spectacles, Le Havre, 1988)

Jean Dupont, Ultimul drum al transatlanticului Tănăsescu. Povestea fascinantă a ultimului drum al transatlanticului Tănăsescu, construit de magnatul Traian Tănăsescu în 1926, este relatată de jurnalistul francez Jean Dupont, care a strîns mărturiile tuturor celor 842 de persoane aflate la bordul navei în acea călătorie. Plecînd din portul Constanța, uriașul vapor își croiește drum prin strîmtoarea Bosfor, lărgită special pentru această trecere de un detașament de geniști ai armatei turce, străbate fără peripeții Mediterana („Deși era un calm rău-prevestitor, pînă la urmă nu s-a întîmplat nimic rău“, își amintește medicul navei, algerianul Bouakh Shakarat), trece prin Gibraltar, unde sînt trase 44 de salve de tun în cinstea sa, și se avîntă în Oceanul Atlantic. Poposește pentru cîteva ore la Reykjavik, la rugămintea pasagerului Mircea Horia Simionescu, care dorește să fotografieze o focă, face o escală la New York, unde primarul Jimmy Walker îl decorează pe căpitan cu ordinul „Podul din Brook­lyn“, acostează în mai multe insule din Caraibe (delicios momentul în care soția guvernatorului din Barbados decide să-l părăsească pe acesta pentru un matelot portughez), și se oprește în cele din urmă în largul coastei Uruguayului, de unde se urcă la ceruri în uralele locuitorilor din Montevideo. (Editura Corado & Colorado, St. Malo, 2004) 

Alex Tocilescu este scriitor. Cea mai recentă carte: Adevărata carte cu pisicile lui Tocilescu, Editura ART, 2017.