Tradiţionala familie a politicianului român

Publicat în Dilema Veche nr. 704 din 17-23 august 2017
Tradiţionala familie a politicianului român jpeg

„Cei care doresc să ajungă preşedinţi provin din familii complete, sînt căsătoriţi, au copii, au nepoţi, au trecut prin toate etapele vieţii.“ Cine a spus asta și de ce?

Cheia literală

Am crezut (aproape) cu toții că Gabriela Firea era doar o grobiană portavoce cinică ce împroșca din pieptu-i de aramă cu laptele otrăvit al vorbelor înspre un oponent politic atunci cînd a spus, pe scurt, că Iohannis nu ar fi bun de președinte întrucît nu procrease pînă la momentul depunerii candidaturii pentru funcția prezidențială. O a doua lectură a șarjei fireene, însă, relevă un fapt mai degrabă îngrijorător: ceea ce noi am perceput drept un atac de campanie electorală trebuia citit într-o cheie cît se poate de literală. Altfel spus, politicianul român este unul de clan, care-și clădește patrimoniul pe o rețea de rubedenii fără de care ar fi nevoit să se expună în toată nuditatea rușinoasă a posesiunilor (de multe ori) fără fundament economic. În filozofia de gașcă restrînsă a politrucului român, conflictul de interese e preferabil averii nejustificate. Poate și pentru că doar a doua abatere (din cele tocmai menționate) se sancționează cu confiscarea sumelor/bunurilor nejustificate, prima duce numai la pierderea funcției pentru o scurtă perioadă. Sau nici măcar la asta, de cîteva zile, de cînd același Iohannis pomenit cu cîteva rînduri mai sus a promulgat legea care dezincriminează conflictul de interese pentru uzul demnitarilor. Cum ar veni, împăcarea lui vodă cu boierimea în numai un paragraf.

Citatul

Deloc lipsite de importanță sînt formulările principiilor esențiale care definesc viața și opera demnitarului nostru cel de toate zilele în viziunea primăriței Bucureștilor. Iată: „Nu eşti un om complet fără să creşti un copil (…). Eu vă spun sincer că am prieteni de familie care nu au putut avea în mod natural, biologic, copii din motive de sănătate şi au înfiat (…) pentru că un părinte este mult mai atent, mult mai sensibil la viaţa celor din jur, pentru că se gîndeşte la propriii copii. Un om, din punctul meu de vedere, este mult mai bun la suflet atunci cînd creşte un copil de la primele zile pînă la maturitate. sînt nişte etape ale vieţii pe care un om fără copii, un om care trăieşte într-o casă rece, fără să se audă gînguritul bebeluşilor, primii paşi, primele note de la şcoală, nu are cum să le simtă. Şi îţi marchează psihologic întreaga existenţă acest fapt. (…) Poţi să înfiezi un copil, dacă vrei să ai o familie completă din toate punctele de vedere. (…) În toate statele civilizate, cei care doresc să ajungă preşedinţi provin din familii complete, sînt căsătoriţi, au copii, au nepoţi, au trecut prin toate etapele vieţii.“

Teza bunătății sufletești

Ați lăcrimat, discret, la imaginea bieților adulți sterpi care au adoptat orfani fără speranță? Dacă nu, nu vă meritați primărița și, practic, sînteți o rușine pentru civism (sau, fie, pentru varianta de civism propovăduită de doamna Firea). Tocmai de aceea, nu o să aveți nimic împotrivă să mergem și mai departe cu lipsa de empatie și să chestionăm meritele părintești ale cetățenei Firea, înarmați cu presupoziția rezonabilă că femeia are performanțe în domeniu. Din surse publice, însă, aflăm că una din odraslele ei (a celei, deci, a cărei misiune pămînteană este să atragă atenția asupra traumelor psihice cauzate de lipsa de expunere la „primele note de la şcoală“ ale progeniturii) a sfeclit-o la Bac cu un superb 1,20 (unu și douăzeci de sutimi) la „română“, acum cîțiva ani.

Ați tras-o pe roată deja, oameni fără suflet ce sînteți? Nu mă miră. Așa cum nu sînt surprins nici că n-ați fost deloc atenți la mesajele atent alese ale doamnei Firea, deși le am citat cu un paragraf mai sus. Păi, ce a dorit să spună autorul și chiar a spus, textual? Doar că „Un om (…) este mult mai bun la suflet atunci cînd creşte un copil de la primele zile pînă la maturitate“. Atît: „bun la suflet“. Nu a vorbit de vreo competență superioară ori de vreo înțelegere mai adîncă a actului de administrare a vreunui domeniu decisiv pentru țărișoară, ci doar de bunătate sufletească. Păi, acum are sens: fără bunătatea asta sufletească, ar mai da primărița Firea vouchere pentru biciclete, ar mai organiza paranghelii cosmice cu tîrg gigantic de Crăciun și iepurași spînzurați de firele de electricitate de Paști, ar mai cumpăra ELCEN și tot așa? Nu, logic, pentru că ar fi doar un om rău, fără copii. Din fericire, însă, nu e cazul, sîntem salvați.

Cuplul de aur

Dar la ce mai sînt bune înrudirile în politica noastră? Tot doamna Firea este un model de urmat: alianța conjugală cu Pandele, de exemplu, a făcut din acest cuplu poate cel mai eficient binom politico-marital din spațiul carpato-danubiano-pontic, chiar mai eficace decît cel constituit din Victor Ponta și Daciana Sârbu (care, ce e drept, nu și-a atins potențialul, după ce Ponta a pierdut prezidențialele). Polul economic și administrativ București-Ilfov (controlat de cei doi), ascensiunea mediatică fulmicotonantă a Gabrielei Firea și multele legături (destul de puțin ortodoxe, în ciuda procesiunilor creștine orchestrate inteligent de consort) ale primarului Pandele de la Voluntari cu tot soiul de ofițeri de la tot felul de arme și servicii fac ca „pandelizarea“ Bucureștiului să-i rămînă deja mică tovarășei de viață a fostului marinar care visează, deja, la cum îi va spune României, de la Cotroceni, să-și vină în Firea.


adevarul.ro

646x404 jpg jpeg

Blazon, rezon!

Dar tot copiii sînt, cu adevărat, miza. Așa cum specia nu moare cîtă vreme reușește, prin indivizii ei, să procreeze, tot astfel politicianul român transmite mai departe raptogena sa. V-ați gîndit ce sens ar avea viața lui Liviu Dragnea, de exemplu, dacă banii produși de faimoasa companie Tel Drum SA nu s-ar regăsi în conturile fiului său, printr-un mecanism (nu chiar atît de) complicat de firme interpuse, acțiuni la purtător, garanții bancare și operațiuni comerciale în cerc? Nici un sens, evident. Pentru că la mijloc nu mai e vorba de simpla (dar uriașa) cantitate de bani care se transmite, ci de asumarea, prin urmași, a unui furt de proporții epice. A unui blazon, de fapt. Este originea unei dinastii în joc. Și, ca în orice act originar, pericolul însoțește nașterea. Dar, după cum intuiește pînă și Dragnea, chiar dacă nu cu aceleași cuvinte, ars longa vita brevis. Bașca eroizarea, bonus.

Tradiția patriarhal-constituțională

Prin comparație, plasarea fiicei inocente neuronal a lui Florin Iordache (fost ministru de Justiție însărcinat cu moșirea OUG 13, acum adjunctul lui Dragnea la Camera Deputaților) la Banca Națională a României sau montarea fetei lui Adrian Țuțuianu (actual ministru al Apărării, fost șef al comisiei de control al SRI și de profesie baron local de Dîmbovița) în Ministerul de Externe par mofturi care, în tabloul general, abia se întrezăresc. Iar zecile de cazuri de neveste, frați, surori, fetițe, băieței, nepoți, veri, prieteni și cunoscuți (multe soldate cu dosare penale confirmate în instanțe de judecată) angajați în funcții publice numai la Parlament nici măcar nu mai merită pomenite, sînt note de subsol într-un doctorat plagiat.

În orice caz, familia tradițională românească nu moare și nu se predă, ci dimpotrivă, se ramifică, se fortifică și cuantifică. Patriarhal, capul familiei ia ostatică o funcție publică, apoi o exploatează pînă cînd mai fiecare membru al familiei devine, într-un fel sau altul, stăpînul unei sclave de la stat. Sau, cum spune doamna Firea, „cei care doresc să ajungă preşedinţi provin din familii complete, sînt căsătoriţi, au copii, au nepoţi, au trecut prin toate etapele vieţii“. Dar puteți înlocui „președinți“ cu orice, de la „consilier local“, „directoraș de deconcentrată“ pînă la „parlamentar“ și „ministru“, și veți avea schema de funcționare a creșterii patrimoniale a demnitarului român. Iar dacă trebuie, vor pune tradiția asta și în Constituție. 

Cătălin Prisacariu este jurnalist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.