Tony a dat tonul

Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Tony a dat tonul jpeg

Sarcasm de Billy Wilder, mizantropie de frații Coen, replici de Mike Nichols, personaje de Robert Altman. Succesiunea, ultimul meu serial preferat, numai bun de binge watching (vizionare compulsivă), îmi taie orice chef să mai calc la cinema. Cinefilul modern, sastisit de sequel-uri cu supereroi sau de arthouse searbăd, și-a găsit salvarea în TV. Hollywood-ul, și nu numai, are o problemă cu poveștile. Mulți bani cheltuiți pentru istorii insipide, fără viață, false, repetitive. Filmele nu mai spun mare lucru. În plus, sala de cinema a fost cucerită de adolescenți gălăgioși cu iPhone-uri și munți de popcorn. Publicul adult s‑a refugiat în micul perimetru (din ce în ce mai larg și mai surround) al plasmei de acasă, savurînd așa-numita „epocă de aur“ a televiziunii. Obișnuiam să ne plîngem că nu-i nimic bun la televizor. Acum e fix invers. Sîntem răsfățați cu atîtea alegeri, încît o industrie privită, odinioară, ca un deșert artistic este acum una dintre cele mai prolifice surse de povești proaspete, ireverențioase.

O epocă începută în 1999, cu serialul The Sopranos, ce a dat naștere unei perioade de libertate creativă fără precedent, cu show-uri de neimaginat pînă atunci. HBO, o televiziune prin cablu, cu abonament, avea mai puțini bani, mai puțin spectatori și mai puțin prestigiu. Nu depindea de audiență, era dispusă să riște și să-i dea creatorului David Chase control complet asupra produsului. O intuiție genială: Familia Soprano a avut șase serii, a cîștigat 21 de premii Emmy, a înmulțit abonamentele și a scos milioane din vînzările de DVD-uri.

Inițial, Chase a conceput serialul ca un film – pentru mai bine de douăzeci de ani, lucrase ca scriitor și producător de drame TV și era sufocat de constrîngerile formale. Își dorea ceva pentru sufletul său. În televiziunea clasică, acțiunea e construită în funcție de pauzele publicitare și de ora de difuzare, așa că serialele sînt istorisiri autonome ce pot fi urmărite în orice ordine, de unde preferința pentru intrigile polițiste sau spitalicești – o crimă și o boală sînt rezolvabile într-o oră. Mai ușor de privit, mai ușor de vîndut. Orice om din televiziune cu ambiții creative visa să facă cinema. Dar, în anii ’90, peisajul se schimba grație unor noi tehnologii. Canalele prin cablu și prin satelit se multiplicau și vizionările DVD deveneau din ce în ce mai populare. În 1999 apar primele cutii TiVo ce înregistrau emisiile. Practic, streaming-ul a început cu DVD-urile pentru că a eliberat consumatorul de tirania programării: oamenii au preluat controlul asupra vizionării. Narațiunea de tip romanesc, multistratificată, a lui Chase era pe placul unui public nou care consuma, avid, personaje complexe și schimbări abrupte de gen sau de ton. Ba chiar era dispus să dea și bani pe așa ceva. Tony Soprano a distrus formatul tradițional: publicul putea vedea și un singur episod, dar era mai interesat să urmărească traiectoria boss-ului mafiot și a celor din jurul său. Chase a fost primul showrunner – termen folosit pentru cineva care nu doar creează seria, dar îi și supraveghează producția.

Acum, TV-ul este locul de făcut artă și bani în același timp. Poate prea mulți bani. Prea multe seriale, prea costisitoare și un public prea împărțit. De ceva timp, analiștii media spun că „epoca de aur“ e pe terminate. Explozia streaming-ului a trimis rețelele pay-TV în cădere liberă. Înarmate cu cîteva hit-uri sonore, platforme insurgente ca Netflix sau Amazon se pregătesc să se lupte cu companiile de media tradiționale. Atmosfera de libertate creativă se disipează în zgomotul banilor numărați. Toată lumea vrea un high concept, o idee ce poate fi concentrată într-o singură frază, care să „rupă“. Se caută povești cu riscuri minime. Game of Thrones a arătat că show-urile foarte scumpe amplasate în ținuturi mitice, cu o fascinație globală, pot fi enorm de profitabile. Se spune că doar atunci cînd nimeni nu știe nimic, o industrie creativă pariază pe autori. Cînd toată lumea pretinde că știe de unde vin banii, se investește doar în formulă.

Anca Grădinariu este critic de film.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.