Testimonial. 20 de ani într-o casă de tip familial

Dina BOGAR
Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Testimonial  20 de ani într o casă de tip familial jpeg

Mă numesc Dina Bogar, am 22 de ani și timp de aproape douăzeci de ani am locuit într-o casă de tip familial din Sighetu Marmației, casă dezvoltată de „Hope and Homes for Children România“.

La 2 ani, sora mea mai mică Adina și cu mine am fost abandonate și trimise la un leagăn de copii din Sighetu Marmației. Nu îmi amintesc foarte multe din acea perioadă, dar o imagine mi-a rămas întipărită în minte – cum stăteam aliniați la oliță, pe un coridor lung, foarte mulți copii. Acela era singurul moment în care ne puteam vedea toți copiii între noi, deoarece majoritatea timpului îl petreceam în pătuțurile noastre. Ne mai vedeam și în sala de joacă, dar acolo nu aveam jucării prea multe și, de regulă, încercam să i dau surorii mele ce jucării găseam pentru ca ea să nu mai plîngă. Mi-au rămas în minte pereții vopsiți în culoarea verde, imenși – așa îi vedeam. Acum, mi-am dat seama că încerc să evit acea culoare atît în dormitorul meu, cît și în toate hainele pe care mi le aleg.

Îmi mai amintesc camerele care mi se păreau imense, cu pătuțuri lîngă pereți și cu un covor în mijloc pe care eram lăsați să ne tîrîm după cum puteam. Probabil voiam să explorez, dar eram destul de stîn-gace și speriată. Visul meu era să ajung la ferestre, unde credeam că voi descoperi o altă lume, doar fiindcă erau atît de sus și atît de imposibil de escaladat.

Îmi doream să fiu îmbrățișată și strînsă la piept de oricine trecea prin apropierea mea. Atunci, nu conta dacă era o doamnă educatoare sau orice străin care ne vizita, cerșeam acea atenție, care era de fapt o manifestare a unei singurătăți, cred eu.

Din fericire, la 3 ani, eu și sora mea Adina am fost mutate la o casă de tip familial dezvoltată de Hope an Homes for Children. De atunci, pot spune că viața mea s-a schimbat. Am început să merg la grădiniță, să îmi fac prieteni, să mă simt iubită, să îmi trăiesc copilăria.

Cele mai importante momente din viața mea le-am petrecut aici, în casa de tip familial. Prima mea păpușă, prima mea zi de naștere cu tort, prima mea rochiță care consideram că e de prințesă, primul Crăciun cu multe cadouri.

Pe mama am cunoscut-o abia la 10 ani. Îmi amintesc prima noastră întîlnire cu mama de cînd ne-a părăsit: ne a îmbrățișat, ne-a pupat, însă nu a putut să-și dea seama care era Dina și care era Adina. Ne-a mai căutat de cîteva ori, însă după ce și-a refăcut viața nu ne-a mai căutat deloc.

Tatăl meu venea pe la casă în vizită, chiar imediat după ce ne-am mutat, dar cred că mă vizita mai mult ca să se răzbune pe mama, pentru că erau despărțiți și nu voia să recunoască că este și tatăl surorii mele, deși amîndouă semănăm mult și sîntem leite tatăl nostru. Într-o zi, tatăl nostru a venit în vizită, cred că aveam vreo 5 ani, și m-a cerut la o plimbare în oraș pentru cîteva ore. Dar nu m a adus înapoi, m-a furat și m-a ascuns vreo trei zile, pînă am fost găsită. Țin minte că eram bucuroasă să fiu cu tata, dar nu înțelegeam de ce nu mă duce înapoi. După prima noapte petrecută undeva, nu mai țin minte unde, am devenit foarte speriată și nu înțelegeam ce mi se întîmplă. Mi-era din nou foame, nu mă simțeam protejată și nu înțelegeam de ce nu pot să mă întorc în patul și în camera mea. Cred acum că el era și sub influența băuturilor alcoolice și orice minut petrecut împreună îmi crea o stare de spaimă neexplicată. Eu m-am întors acasă, în casa de tip familial, dar, ca urmare a gestului său nesăbuit, tatăl meu a primit interdicția de a mă vizita. Drept răzbunare, nu a mai semnat nici un act prin care să mi se permită să mă duc, de exemplu, în vacanțe în Italia, cum făceau sora mea sau alți copii din case. Dacă era vorba de o excursie sau o vacanță în țară, mereu trăiam cu teama că el va veni și mă va fura din nou. Inclusiv cînd mergeam la școală, tot timpul mă uitam în spate să văd dacă nu vine să mă fure.

Prima mea excursie în afara țării a fost în Ungaria, excursie organizată de „Hope and Homes for Children“. A fost o experiență minunată și, pentru prima oară de cînd am împlinit 18 ani, am putut să iau decizii fără acordul părinților. Părinții mei adevărați au devenit educatoarele din casă. Tot ce sînt astăzi se datorează educatoarelor care m-au crescut și Fundației „Hope and Homes for Children“.

Fiind privată de dragostea părinților mei și de micile bucurii pe care ți le oferă o minivacanță sau o excursie cu clasa, m-am refugiat în învățătură. De aceea, cînd am terminat Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand“ din Sighetu Marmației, m-am hotărît că trebuie să continui cu o formă de învățămînt pentru a-mi crea un viitor și un rost în viața mea de adult. Așa am dat admitere la Universitatea „Babeș-Bolyai“, la extensia din Sighetu Marmației, și am studiat Pedagogia. Visul meu este să devin educatoare și să ajut alți copii care au trecut prin ce am trecut eu.

Sînt foarte implicată în activități de voluntariat și ajut copiii din casă să își facă temele.

2018 a fost un an plin de succese pentru mine. În vară, am absolvit facultatea și am susținut examenul de licență, iar de acest lucru sînt foarte mîndră și recunoscătoare atît celor care m-au crescut și m-au educat, cît și celor care au avut încredere în mine și m-au susținut financiar.

De aproximativ o lună am ieșit din sistemul de protecție a copilului și locuiesc cu chirie în oraș. Mi-a fost foarte greu să mă despart de persoanele dragi din casa de tip familial, însă știam ca va veni și această zi.

Iar visul meu de a fi educatoare este pe cale să se împlinească: lucrez ca ajutor de educatoare la o grădiniță din Sighetu Marmației. Nu există mai mare bucurie decît aceea de a sta între cei mici, a mă juca și a le fi alături. Anul viitor voi da examenul de titularizare și sper să îmi găsesc un post stabil de muncă.

În ciuda faptului că am crescut într-o casă de tip familial, mă simt împlinită și consider că am avut o viață frumoasă. Am crescut cu copii diferiți, cu caractere diferite, am fost crescută de niște oameni străini care, pînă la urmă, au ajuns să devină cei mai importanți oameni din viața mea, dar lucrul cel mai important este că am avut alături pe cineva care să creadă în mine, care să mă susțină. Mă simt foarte liniștită știind că am luptat pentru viitorul meu și că am avut alături de mine oameni care m-au susținut cît s a putut de mult.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.